Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BARA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 44 pentru BARA.
ZĂBREÁ , zăbrele , s . f . 1. Gratie . 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj . 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr - o rețea de bare îmbinate la capete . [ Var . : zebreá s .
GRĂTÁR , grătare , s . n . 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită , alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în ( sau din ) instalațiile de ardere , pentru separarea de impurități a unor materii prime , pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice , pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc . 2. Obiect alcătuit din vergele metalice paralele , prinse într - un cadru ( dreptunghiular ) , sau din aluminiu ondulat , pe care se frige carne , pește , ciuperci etc . ; p . ext . friptură astfel preparată . 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele , servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei . 4. Partea de deasupra ieslei , în formă de scară înclinată fixată de - a lungul peretelui , în care se pune fânul . 5. ( Tehn . ) Grilă ( 1 ) . - Probabil
PARALÉL , - Ă , paraleli , - e , adj . , s . f . , paraleluri , ( 5 , 7 ) s . n . 1. Adj . , s . f . ( Dreaptă , plan ) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie , oricât s - ar prelungi . 2. Adj . Care există , se produce , evoluează concomitent cu altceva . 3. S . f . Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ; paralelism ( 2 ) . 4. S . f . Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial . 5. S . n . ( Mat . ) Cerc situat pe o suprafață de rotație , obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație . 6. S . f . ( La pl . ) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate ( la înălțimi diferite sau identice ) pe stâlpi verticali ; ( la sg . ) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat . 7. S . n . Instrument folosit la trasarea ( pe o piesă a ) unor distanțe sau a unor linii paralele ( 1 ) cu un plan
ȘÍNĂ , șine , s . f . 1. Fiecare dintre barele de oțel laminate după un anumit profil și folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roți ( tren , tramvai ) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr - o instalație tehnică . 2. Cerc de oțel care se montează pe roțile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de
ȚÁGLĂ , țagle , s . f . 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară , din care se laminează bare , sârme etc . și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese ; biletă . 2. Partea ascuțită a unui par , care intră în
ȚIU ^2 , țiuri , s . n . ( Reg . ) 1. Unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă , cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit , se desprind blocurile de gheață etc . 2. Unealtă asemănătoare cu o daltă , folosită în dulgherie . 3. Târnăcop de oțel , de forma unei bare cu secțiune a pătrată , ascuțită la capete și puțin arcuită , folosit de mineri . - Et . nec . ȚIU ^1 interj . ( Adesea repetat ) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung , ascuțit , cu rezonanță metalică . 2. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers . -
ARMĂTÚRĂ , armături , s . f . 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție ( de beton armat ) . 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte . 3. Totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă , de control , de siguranță etc . , montate la o instalație , la o mașină etc . 4. ( Biol . ; în sintagma ) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal al insectelor și
BÁRĂ , bare , s . f . 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuințări . 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive . 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați ; p . ext . locul din instanță unde pledează avocații . 4. Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr - un text . 5. Prag de nisip situat sub apă , de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu . 6. Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre
BRANCÁRDĂ , brancarde , s . f . Targă pentru transportat răniții sau bolnavii , formată de obicei dintr - o pânză întinsă , fixată de două bare de lemn sau de
CEFÁR , cefare , s . n . 1. Partea superioară a jugului , de forma unei bare de lemn cu două curburi , care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune . 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu , pentru a apăra ceafa de arșița soarelui ; curea care se prinde la ceafă . - Ceafă + suf . -
CREMALIÉRĂ , cremaliere , s . f . Organ de mașină având forma unei bare dințate pe care se angrenează o roată cilindrică dințată , pentru a transforma o mișcare de rotație într - o mișcare de translație și invers . [ Pr . : - li -