Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BINEVOITOARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru BINEVOITOARE.

BINEVOITOR

BINEVOITÓR , - OÁRE , binevoitori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care are bunăvoință ;

 

ÎMBUNAT

... ÎMBUNÁT , - Ă , îmbunați , - te , adj . Împăcat , calmat ; ( rar ) blând , binevoitor

 

ÎNDATORITOR

... ÎNDATORITÓR , - OÁRE , îndatoritori , - oare , adj . 1. Serviabil , binevoitor

 

AFABIL

... AFÁBIL , - Ă , afabili , - e , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Binevoitor

 

AMABIL

... AMÁBIL , - Ă , amabili , - e , adj . Prietenos , binevoitor

 

AMENITATE

AMENITÁTE s . f . ( Franțuzism ) Atitudine binevoitoare , amabilitate , politețe . - După fr . aménité , lat . amoenitas , -

 

AMIABIL

... AMIÁBIL , - Ă , amiabili , - e , adj . ( Franțuzism ) Înțelegător , prietenos ; binevoitor

 

ATENT

... ATÉNT , - Ă , atenți , - te , adj . 1. Care urmărește concentrat un lucru , care are atenția ( 1 ) îndreptată spre cineva sau ceva . 2. Amabil , binevoitor

 

BUN

... IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4 ...

 

BUNĂVOINȚĂ

BUNĂVOÍNȚĂ s . f . 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva ; îngăduință . 2. Tragere de inimă ; râvnă , zel , sârg . [ Gen . - dat . : bunăvoinței ] - Bună + voință ( după lat .

 

CAVALER

... anumitor decorații importante . 4. Persoană având titlul de cavaler ( 1 - 3 ) . 5. Călăreț . 6. ( Adesea adjectival ) Om plin de abnegație , generos și nobil ; om amabil , binevoitor

 

   Următoarele >>>