Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARTUȘ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru CARTUȘ.
CÁMERĂ , camere , s . f . I. 1. Încăpere într - o clădire ; odaie . 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială : cameră obscură = a ) încăpere neluminată în care se execută developarea , fixarea și alte operații fotografice ; b ) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran ( sau pe un clișeu ) imaginea răsturnată a unui obiect ; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice ; cameră frigorifică ( sau refrigerentă ) = încăpere izolată termic , în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant . 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic ; incintă care face parte integrantă dintr - un aparat , dintr - un instrument etc . sau care reprezintă instrumentul însuși : cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într - un cazan cu aburi sau într - un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate ; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc , unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii ; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică ; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea ...
CARTUȘIÉRĂ , cartușiere , s . f . Geantă sau cutie mică de metal sau de piele , prinsă la centură , în care se țin cartușele ( 1 ) ; brâu ( de piele , de pânză ) cu locașuri tubulare , în care se introduc cartușele . [ Pr . : - și -
... unei sobe ; sobă care are gura în a doua cameră . Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat , peste care se montează parchetul . Cartuș orb = cartuș fără proiectil , folosit la exerciții , la parade , la demonstrații etc . Cameră oarbă = cameră fără ferestre , destinată unor scopuri speciale ( în fizică , în medicină etc . ) . Puț ...
ÎNCĂRCĂTÓR , încărcători , ( 1 ) s . m . , încărcătoare , ( 2 , 3 ) s . n . 1. S . m . Persoană care încarcă un recipient , un cuptor etc . , care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc . 2. S . n . Aparat , dispozitiv , mașină cu care se încarcă un vehicul , un agregat etc . 3. S . n . Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție . - Încărca + suf . -
ÎNCHIZĂTÓR , - OÁRE , închizătoare , s . n . , s . f . 1. S . n . Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc . 2. S . f . Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect . [ Pl . și ; ( 2 ) închizători ] - Închide + suf . -
ALÍCĂ , alice , s . f . 1. ( Mai ales la pl . ) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare . 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj . 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol . [ Var . : alíc s . n . , halíce s .
BUTÓI , butoaie , s . n . 1. Vas de lemn făcut din doage , mai larg la mijloc decât la capete , folosit pentru păstrarea lichidelor , a murăturilor etc . ; bute . 2. Partea cilindrică la revolvere , în care se introduc cartușele . - Bute + suf . -
DETUNĂTÓR , - OÁRE , detunător , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care răsună puternic ; bubuitor . 2. S . n . Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie , în care intră tubul cartușului . - Detuna + suf . -
EJECTÓR , ejectoare , s . n . 1. Aparat care servește la evacuarea unui fluid dintr - un rezervor . 2. Dispozitiv la armele de vânătoare basculante , care , la deschiderea acestora , extrage și aruncă din țeavă tubul cartușului . 3. Dispozitiv folosit la casetofoane pentru scoaterea casetei din locașul
... pământ a piloților , în vederea reutilizării lor la alte lucrări . 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc , care extrage din țeava tubul - cartuș