Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CHIUL

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru CHIUL.

CHIU

CHIU s . n . 1. Strigăt de bucurie . 2. ( În expr . ) Chiu și vai = suferință , durere ; fig . sărăcie , mizerie . Cu chiu , cu vai sau cu chiu

 

ȘFICHIUITOR

... ȘFICHIUITÓR , - OÁRE , șfichiuitori , - oare , adj . Care lovește cu șfichiul ; fig . înțepător , mușcător , ironic ; zeflemitor , caustic , sarcastic . [ Pr . : - chiu

 

ȘFICHIUITURĂ

... ȘFICHIUITÚRĂ , șfichiuituri , s . f . Lovitură dată cu șfichiul ( II 1 ) ; fig . înțepătură , zeflemea , ironie . [ Pr . : - chiu

 

CHIUI

... chemare etc . ; a chioti , a hăuli . 2. A spune strigături , a striga chiuituri ( 2 ) . [ Pr . : chi - u - ) - Chiu

 

CHIULANGIU

CHIULANGÍU , - ÍE , chiulangii , s . m . și f . ( Fam . ) Persoană care în mod sistematic trage chiulul , înșală , se sustrage de la datorie . [ La f . sg . și : chiulangioaică ] - Chiul + suf . - angiu . Cf . tc . %k�lâh�

 

Q

... invar . A douăzecea literă a alfabetului limbii române , ( consoană ) folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional . [ Pr . : chiu