Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIUPIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru CIUPIT.

CIUPI

CIUPÍ , ciupesc , vb . IV . 1. Tranz . A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva , strângând - o și provocând durere ; a pișca . 2. Tranz . A apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca ; a ciuguli ; ( despre oameni ) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva ( și a mânca ) . 3. Tranz . A rupe vârful lăstarilor viței de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A - și însuși ( în mod repetat ) mici sume de bani , obiecte mărunte etc . 5. Refl . Fig . ( Fam . ) A se îmbăta puțin ; a se

 

CIUPITURĂ

... semn , urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături ; spec . fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă . 2. ( Rar ) Bucățică ruptă sau ciupită din ceva . - Ciupi

 

CIUGULI

... CIUGULÍ , ciugulesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre păsări ) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare ; a mânca apucând hrana cu ciocul . 2. ( Fam . ; despre oameni ) A mânca ...

 

CIUPEALĂ

... CIUPEÁLĂ , ciupeli , s . f . Faptul de a ciupi

 

CIUPITOR

... CIUPITÓR , ciupitoare , s . n . Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă . - Ciupi

 

MÂNCA

... A rupe prada în bucăți , a sfâșia ( și a devora ) . 3. ( Despre insecte ) A pișca , a ciupi . 4. ( Precedat de un pron . pers . la acuz . ; despre corp sau despre părți ale corpului ) A produce o senzație de mâncărime . 5. A ...

 

PIȘCA

... 1. Tranz . A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva , ridicând - o sau strângând - o și producând o senzație dureroasă ; a ciupi . 2. Tranz . A rupe sau a tăia câte puțin din ceva . 3. Tranz . ( Despre insecte ) A înțepa , a ...

 

PIȘCAT

PIȘCÁT^2 , - Ă , pișcați , - te , adj . Cu pișcături ; ciupit ^2 . - V. pișca . PIȘCÁT^1 s . n . ( Rar ) Faptul de a ( se ) pișca ; pișcare . V.

 

PLECTRU

PLÉCTRU , plectre , s . n . Placă mică de metal , de os , de celuloid sau de alt material , cu care se ciupesc coardele unor instrumente

 

VIOARĂ

VIOÁRĂ^3 , viori , s . f . Instrument muzical alcătuit dintr - o cutie de rezonanță , având întinse pe una din fețe patru coarde , care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite ; violină , scripcă . [ Pr . vi - oa - - Pl . și : vioare ] VIOÁRĂ^2 , vioare , s . f . ( Bot . ; reg . ) 1. Toporaș . 2. Compus : vioară - roșie = micsandră . [ Pr . : vi - oa - ] VIOÁRĂ^1 , vioare , adj . ( Pop . ; despre ape curgătoare ) Limpede , cristalin ,