Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COLȚ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 69 pentru COLȚ.
... 6 ) s . m . 1. S . n . Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere ; dulăpior în formă de prismă triunghiulară , așezat într - un colț al camerei . 2. S . n . ( Reg . ) Sobă de cărămidă , cu coloane , instalată în colțul unei camere . 3. S . n . Piesă metalică sau din lemn , cu ... cuie lungi și ascuțite , care se atașează la bocanci , cu ajutorul unor curele , pentru a împiedica alunecarea pe stânci , pe gheață , pe bușteni . - Colț
... pietre , bolovani etc . ) Care are unul sau mai multe colțuri ; plin de colțuri . 2. Fig . ( Despre fața oamenilor ) Cu trăsături proeminente ; osos . - Colțuri ( pl . lui colț
... ÎNCOLȚÍ , încolțesc , vb . IV . I. Intranz . ( Despre plante ; la pers . 3 ) A da colț
... COLȚÁN , colțani , s . m . ( Rar ) Colț mare de stâncă ; loc inaccesibil . - Colț
... COLȚIȘÓR , colțișoare , ( 1 ) s . n . , colțișori , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Diminutiv al lui colț ; colțuleț . 2. S . m . Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu frunze alterne , cu flori albe sau roșietice , răspândită prin păduri umbroase ( Dentaria bulbifera ) . - Colț
... de pe marginea unor unelte sau piese de mașină ; fiecare dintre colții pieptenului , ai greblei , ai grapei etc . 3. Înălțime stâncoasă , izolată , cu pereții abrupți ; colț
... UNGHÉR , unghere , s . n . 1. Porțiune dintr - o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați ; colț . 2. ( Pop . ) Dulap triunghiular care se așază pe colț
ZĂBÁLĂ , zăbale , s . f . 1. Parte a căpăstrului constând dintr - o bară subțire de metal cu două brațe , prevăzute cu câte un inel mare , care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a - l struni și a - l conduce . 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare , care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze ; zăbăluță . 3. ( La pl . ) Bale . 4. ( La pl . ) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de
... ÎNCOLȚÁT , - Ă , încolțați , - te , adj . ( Reg . ) Colțuros . - În + colț
ÎNCOLȚÍT^2 , - Ă , încolțiți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Răsărit ^2 , germinat . 2. Mușcat , prins cu colții . ÎNCOLȚÍT^1 s . n . Faptul de a încolți ; încolțire . - V.