Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDAMNABIL
Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru CONDAMNABIL.
ȚIGĂNÍE , țigănii , s . f . 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc ; țigănime ; p . ext . cartier într - o localitate în care locuiesc țigani . 2. Fig . Faptă , manieră condamnabilă . 3. Fig . Gălăgie , hărmălaie , scandal . - Țigan + suf . -
CÂRDĂȘÍE , cârdășii , s . f . Întovărășire cu scopuri condamnabile . [ Var . : cărdășíe s . f . ] - Cardaș ( Înv . " tovarăș " < tc . ) + suf . -
CÍNIC , - Ă , cinici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care dă pe față , cu sânge rece , fapte sau gânduri condamnabile , care calcă , fără sfială , regulile moralei , de conviețuire socială și de bună - cuviință ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează , exprimă asemenea atitudini . 2. ( În sintagmele ) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică , care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură . Filozof cinic ( și substantivat ) = adept al filozofiei
FĂPTÁȘ , - Ă , făptași , - e , s . m . și f . Persoană care a comis o faptă condamnabilă , de obicei un delict , o infracțiune ; făptuitor . - Faptă + suf . -
FĂPTUÍ , făptuiesc , vb . IV . Tranz . A face , a săvârși ceva ; ( în special ) a comite o faptă condamnabilă , de obicei un delict , o infracțiune . - Fapt + suf . -
IMPUTÁ , impút , vb . I . Tranz . și refl . impers . 1. A ( i se ) reproșa , a ( i se ) atribui cuiva fapte , atitudini , gesturi nepotrivite , condamnabile . 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții , întreprinderi ( unde lucrează ) , obligându - l la
... REPREHENSÍBIL , - Ă , reprehensibili , - e , adj . ( Livr . ) Care merită să fie condamnat , care atrage reproșuri ; blamabil , condamnabil
... REPROBÁBIL , - Ă , reprobabili , - le , adj . Care merită să fie reprobat , care trebuie condamnat ; blamabil , condamnabil