Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DATOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru DATOR.

DATORI

DATORÍ vb . IV . v .

 

ÎNDATORA

ÎNDATORÁ , îndatorez , vb . I . 1. Tranz . A obliga , a impune ca o datorie . 2. Tranz . A obliga pe cineva la recunoștință printr - un ajutor dat la nevoie . 3. Refl . A face datorii ; a se împrumuta ; a se încurca în

 

ÎNDATORAT

... ÎNDATORÁT , - Ă , îndatorați , - te , adj . 1. Dator

 

AMORTISMENT

AMORTISMÉNT , amortismente , s . n . Stingere treptată a unei datorii , a unei rente

 

ARIERATE

ARIERÁTE s . f . pl . Datorii bănești aflate în restanță . [ Pr . : - ri -

 

CHIUL

CHIUL , chiuluri , s . n . ( Fam . ) Sustragere nemotivată de la îndeplinirea unei obligații , a unei datorii ; p . ext .

 

CHIULI

CHIULÍ , chiulesc , vb . IV . Intranz . ( Fam . ) A se sustrage nemotivat de la îndeplinirea unei obligații , a unei datorii ; a trage

 

DATORA

... DATORÁ , datorez , vb . I . 1. Tranz . A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau , p . ext . , altceva ; a fi dator cuiva ceva . 2. Tranz . A avea o datorie morală sau legală față de cineva , a - i fi îndatorat pentru ceva ; a ...

 

DATORIE

DATORÍE , datorii , s . f . 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva . 2. Obligație legală sau morală ;

 

DATORINȚĂ

DATORÍNȚĂ , datorințe , s . f . ( Înv . ) Obligație ( morală ) ; îndatorire . - Datori + suf . -

 

   Următoarele >>>