Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEBILITAT

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru DEBILITAT.

DEBILITA

DEBILITÁ , debilitez , vb . I . Refl . și tranz . A deveni sau a face să devină

 

DEBILITATE

DEBILITÁTE , debilități , s . f . Faptul de fi debil ; stare de slăbiciune a organismului , însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli , datorită subnutriției , unor boli cronice

 

DEBILITARE

... DEBILITÁRE , debilitări , s . f . Faptul de a ( se ) debilita ; debilitate . - V. debilita

 

ȘUBREZENIE

ȘUBREZÉNIE , șubrezenii , s . f . Stare a ceea ce este șubred ; slăbiciune ,

 

DEBILITANT

DEBILITÁNT , - Ă , debilitanți , - te , adj . Care debilitează , care

 

IDIOȚIE

IDIOȚÍE , idioții , s . f . 1. Debilitate mintală congenitală maximă , caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare , nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal , de doi ani ; idioțenie ( 2 ) . 2. Idioțenie ( 1 ) . [ Pr . : - di -

 

MONGOLISM

MONGOLÍSM s . n . Boală congenitală care se datorește prezenței unui cromozom suplimentar și care se caracterizează prin debilitate mintală și printr - un facies de tip mongoloid (