Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPRAVAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru DEPRAVAT.

BLESTEMAT

... BLESTEMÁT , - Ă , blestemați , - te , adj . 1. Lovit , ajuns de blestem . 2. ( Adesea substantivat ) Cu purtări rele ; depravat

 

CĂȚEA

CĂȚEÁ , cățele , s . f . 1. Femela câinelui . 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate . 3. Fig . ( Arg . ) Mitralieră . Lat .

 

CORUPT

... CORÚPT , - Ă , corupți , - te , adj . ( Despre oameni ) Care se abate de la morală ; desfrânat , depravat

 

DEPRAVA

... DEPRAVÁ , depravez , vb . I . Refl . ( Despre oameni ) A ajunge , a deveni depravat

 

LEPĂDĂTURĂ

LEPĂDĂTÚRĂ , lepădături , s . f . 1. Copil născut înainte de termen ( și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice ) ; stârpitură . 2. Fig . Om lipsit de caracter ; persoană depravată , coruptă , decăzută . - Lepăda + suf . -

 

NERUȘINAT

... NERUȘINÁT , - Ă , nerușinați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care este lipsit de rușine , de bună - cuviință ; obraznic , impertinent , neobrăzat ; p . ext . imoral , depravat

 

PERVERS

... manifestă o deviere de la normal a instinctelor , a judecății , a ideilor , descompus din punct de vedere moral ; corupt , depravat

 

PERVERTIT

... PERVERTÍT , - Ă , pervertiți , - te , adj . Care s - a schimbat în rău ( din punct de vedere moral ) ; stricat , depravat

 

STRICĂȚEL

... STRICĂȚEL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , stricăței , - ele , adj . Diminutiv al lui stricat ( 7 ) ; ( cam ) depravat

 

STRICAT

... relații de prietenie , de dragoste etc . ) Desfăcut , rupt . 6. ( Despre oameni ) Certat , mâniat , supărat ( cu cineva ) . 7. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Decăzut moralicește ; corupt , desfrânat , depravat