Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISCIPLINARE

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru DISCIPLINARE.

DISCIPLINAR

DISCIPLINÁR , - Ă , disciplinari , - e , adj . ( Adesea adverbial ) Conform cu disciplina , privitor la disciplină , urmărind disciplina sau

 

AVERTISMENT

AVERTISMÉNT , avertismente , s . n . 1. Înștiințare prealabilă , prevenire , semnal ( asupra unui risc sau a unei primejdii ) . 2. Sancțiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară și prin care se atrage atenția acestuia că va fi sancționat mai aspru la o nouă

 

COLEGIU

... și hotărăște asupra problemelor de competența acestora . 2. Colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție . Colegiu penal . Colegiu civil . Colegiu disciplinar . 3. Organizație de liber - profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei . 4. Reuniune de persoane egale în funcție ...

 

CONSEMN

CONSÉMN , consemne , s . n . 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate . 2. Măsură ( disciplinară ) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit . - Con ^1 + semn ( după fr .

 

CONSEMNA

CONSEMNÁ , consemnez , vb . I . Tranz . 1. A trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într - un proces - verbal , într - o minută etc . ; p . gener . A înregistra , a însemna , a nota . 2. A depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani . 3. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă , din locul de staționare sau părăsirea navei , pentru un anumit timp , din motive sanitare , disciplinare , securitate etc . - Con ^1 + semna ( după fr .

 

CONSISTORIU

... CONSISTORIU , consistorii , s . n . 1. Adunare de cardinali convocată de papă . 2. Adunare de pastori sau de rabini . 3. Organ administrativ și disciplinar

 

STROI

STRÓI s . n . ( Înv . și reg . ) 1. Rând , șir ( de soldați ) . 2. ( În expr . ) A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară , constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu