Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EPILEPTIC
Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru EPILEPTIC.
ECHIVALÉNȚĂ , echivalențe , s . f . 1. Egalitate de valoare , de semnificație , de sens ; calitatea a ceea ce este echivalent . 2. ( Med . ) Denumire dată unei crize de natură epileptică , care se manifestă sub altă formă decât cea convulsivă . 3. ( Mat . ) Relație simetrică , reflexivă și tranzitivă între elementele unei
NĂBĂDĂI ^1 s . f . pl . 1. ( Pop . și fam . ) Acces de furie , de mânie . 2. ( Pop . ) Criză epileptică . - Et . nec . NĂBĂDĂÍ^2 , năbădăiesc , vb . IV . Refl . ( Rar ; despre animale ) A manifesta neastâmpăr ; a se frământa , a se
... NĂBĂDĂIÓS , - OÁSĂ , năbădăioși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) 1. ( Pop . și fam . ) Care se supără ușor , care își iese repede din fire . 2. ( Reg . ) Epileptic
NĂVÂRLÍI s . f . pl . ( Reg . și fam . ) Convulsii epileptice ; p . ext . toane , năbădăi ,
NĂVÂRLIÓS , - OÁSĂ , năvârlioși , - oase , adj . ( Reg . ) Apucat de convulsii epileptice ; p . ext . furios , năbădăios , arțăgos . [ Pr . : - li - os ] - Năvârlii + suf . -