Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru FA.

FAȘIONABIL

FAȘIONÁBIL , - Ă , fașionabil , - e , adj . ( Înv . ) Care aparținea modei lumii elegante , privitor la această modă . [ Pr . : - și -

 

FAȚETA

FAȚETÁ , fațetez , vb . I . Tranz . A șlefui , a tăia în

 

FAȚETARE

FAȚETÁRE , fațetări , s . f . Acțiunea de a fațeta ; fațetat . - V.

 

FAȚETAT

FAȚETÁT^1 s . n . Fațetare . - V. fațeta . FAȚETÁT^2 , - Ă , fațetați , - te , adj . Care a fost tăiat , șlefuit în fațete . - V.

 

FAȘĂ

FÁȘĂ , feși , s . f . 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici , peste scutece . 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile . [ Pl . și :

 

FAȘINĂ

FAȘÍNĂ s . f . v .

 

FAȚĂ

FÁȚĂ , fețe , s . f . I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale ; chip , figură . 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale . Au căzut cu fața la pământ . 3. ( Pop . ; determinat prin " de om " sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ; fiecare dintre planele care formează un diedru . 2. Suprafață ( în special a pământului , a apei ) . 3. Înfățișare , aspect . 4. Culoare . 5. Partea lustruită , poleită , finisată atent etc . a unui obiect . 6. ( În sintagmele ) Față de masă = material textil , plastic etc . folosit spre a acoperi o masă ( când se mănâncă sau ca ornament ) . Față de pernă ( sau de plapumă ) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna ( sau plapuma ) . 7. Prima pagină a fiecărei file . 8. Fațadă . 9. ( În sintagma ) Fața dealului ( sau a muntelui etc . ) = partea dealului ( sau a muntelui etc . ) orientată spre soare sau spre

 

FAȚADĂ

FAȚÁDĂ , fațade , s . f . Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri , ale unui monument ; spec . partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei

 

FAȚETĂ

FAȚÉTĂ , fațete , s . f . 1. Fiecare dintre fețele ( șlefuite ale ) unei pietre prețioase , ale unei sticle , ale unui metal etc . 2. ( În sintagma ) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere . 3. ( Tipogr . ) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de

 

FĂ

... FĂ interj . ( Pop . ) Termen cu care cineva se adresează la țară unei persoane de sex feminin . [ Var . : fa interj . ] - Scurtat din fa

 

   Următoarele >>>