Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FLACARA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru FLACARA.

ÎNCINS

ÎNCÍNS^3 , - Ă , încinși , - se , adj . 1. ( Despre oameni sau despre corpul lor ) Cu mijlocul cuprins într - o cingătoare . 2. ( Despre arme ) Prins , atârnat de cingătoare ; ( despre oameni ) cu arma prinsă la cingătoare . - ÎNCÍNS^2 , - Ă , încinși , - se , adj . 1. ( Despre foc ) Care arde cu flăcări mari , bine aprins . 2. ( Despre fân , cereale , făină etc . ) Care a început să fermenteze , stricat , alterat ; aprins ^2 , fermentat . - ÎNCÍNS^1 s . n . Faptul de a ( se ) încinge ^2 . - V. încinge ^

 

ÎNFLĂCĂRA

ÎNFLĂCĂRÁ , înflăcărez , vb . I . Tranz . și refl . 1. A ( se ) aprinde , a ( se ) înfierbânta , a ( se ) pasiona , a ( se ) entuziasma . 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării ; a ( se ) înroși , a se îmbujora . - În +

 

FLĂCĂRAIE

FLĂCĂRÁIE s . f . 1. Flacără mare ; vâlvătaie , pălălaie , flăcărie . 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ , mai ales deasupra locurilor mocirloase . - Flacără + suf . -

 

FLACĂRĂ

FLÁCĂRĂ , flăcări , s . f . 1. Masă liberă de gaze care iese dintr - un corp solid sau dintr - un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină ; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr - un corp aprins ; pară ^1 , văpaie ; flamă . 2. Fig . Înflăcărare , pasiune ; căldură ; strălucire . [ Pl . și : flacări ,

 

FLAMBOAIANT

FLAMBOAIÁNT , - Ă , flamboaianți , - te , adj . ( Despre stilul gotic ) Caracterizat prin complicarea , îmbogățirea și delicatețea decorului , ale cărui contururi sugerează forma flăcării . [ Pr . : - boa - iant ( în DN

 

PÂLPÂI

PÂLPÂÍ , pers . 3 p ? lpâie , vb . IV. Intranz . 1. ( Despre flăcări ) A crește și a descrește în cursul arderii , a se mișca , a tremura producând un pocnet ușor , caracteristic ; ( despre foc ) a arde cu o flacără tremurătoare , pâlpâitoare . 2. ( Despre păsări , insecte ) A mișca lin din aripi , producând un zgomot ușor , caracteristic ; a

 

PÂLPÂIRE

PÂLPÂÍRE , pâlpâiri , s . f . Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei . 1. Mișcarea tremurată a focului , a flăcărilor , a luminii ; pâlpâială , pâlpâit , pâlpâitură . 2. Fâlfâire . - V.

 

PÂRJOLI

PÂRJOLÍ , pârjolesc , vb . IV . 1. Tranz . A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A arde , a mistui în flăcări o ființă . 3. Intranz . ( Despre soare ) A încălzi peste măsură ; a arde , a dogorî . 4. Tranz . ( Despre soare ) A ofili , a veșteji , a usca din cauza arșiței prea

 

PÂRLI

PÂRLÍ , pârlesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) arde ușor la suprafață . 2. Tranz . A trece prin flăcări un porc tăiat , o pasăre tăiată pentru a - i îndepărta complet perii , puful sau penele . 3. Tranz . și refl . A ( se ) înnegri ( din cauza acțiunii soarelui ) ; a ( se ) bronza . 4. Tranz . și refl . A ( se ) ofili , a ( se ) veșteji , a ( se ) usca . 5. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) păcăli , a ( se )

 

PARAFLACĂRĂ

PARAFLÁCĂRĂ , paraflăcări , s . f . Piesă metalică pentru protejarea tijei pistonului contra flăcării din cilindru la motoarele cu autoaprindere . - Para ^2 - +

 

PARAFOC

PARAFÓC , parafocuri , s . n . Zid ( făcut dintr - un material refractar ) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi . - Para ^2 - +

 

   Următoarele >>>