Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FLUIERAT
Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru FLUIERAT.
FLUIERÁ , flúier , vb . I . Intranz . I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului ( 1 ) sau o combinație ( melodică ) de sunete , suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură . 2. A cânta din fluier ( 1 ) . 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special , mai ales pentru semnalizare . II. ( Despre vânt , furtună , vijelie etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot ascuțit și puternic ; a șuiera . [ Pr . : flu -
FLUIERÁȘ , fluierașe , ( 1 ) s . n . , fluierași , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Diminutiv al lui fluier . 2. S . m . Fluierar ( 1 ) . [ Pr . : flu - ie - ] - Fluier + suf . -
... ȘUIERÁ , șúier , vb . Intranz . 1. ( Despre vânt , furtună , vijelie etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot ascuțit și puternic ; a fluiera . 2. ( Despre unele obiecte ; la pers . 3 ) A produce un zgomot strident , scurt și intens , atunci când se deplasează , se mișcă , se învârtește ...
FLÚIER , fluiere , s . n . 1. Instrument muzical popular de suflat , alcătuit dintr - un tub subțire de lemn prevăzut cu găuri . 2. Instrument mic , mai ales de metal , cu care se fluieră ; fluierătoare . 3. ( Tehn . ) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete , făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi , întrebuințat mai ales pentru semnalizare . 4. Șuierătură , fluierătură . 5. ( Pop . ) Gambă ; tibia . [ Pr . : - flu -
FLUIERĂTÓR , - OÁRE , fluierători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care fluieră . 2. S . f . Fluier ( 2 ) . 3. S . f . Plantă erbacee cu flori galbene - verzui și cu fructe bace roșii ( Tamus communis ) . [ Pr . : flu - ie - ] - Fluier + suf . -
SUFLÓI , sufloaie , s . n . ( Reg . ) 1. Țeavă de trestie sau de soc prin care se suflă în foc , pentru a - l aprinde . 2. Jucărie din scoarță de mesteacăn sau de salcie , cu care fluieră copiii . - Sufla + suf . -