Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FURIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru FURIE.

ÎNFURIA

... ÎNFURIÁ , înfúrii , vb . I . Refl . și tranz . A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie ; a ( se ) mânia , a ( se ) enerva , a ( se ) irita . [ Pr . : - ri - a ] - În + furie

 

ÎNDRĂCIRE

... ÎNDRĂCÍRE s . f . ( Rar ) Stare de ( extremă ) iritare ; furie

 

ÎNFURIAT

... ÎNFURIÁT , - Ă , înfuriați , - te , adj . Cuprins de furie

 

ÎNFURIERE

... ÎNFURIÉRE s . f . ( Înv . ) Acțiunea de a ( se ) înfuria ; furie

 

BLESTEM

BLESTÉM , blesteme , s . n . Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva ; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine . [ Acc . și :

 

BOBOT

... BÓBOT , bobote , s . n . 1. ( Înv . și reg . ; precedat de " în " , " din " ) Întâmplare . 2. ( Reg . ) Acces ( de furie

 

ERINII

ERINÍI s . f . pl . Divinități ale infernului , la greci , reprezentate ca niște femei cu părul răvășit , împletit cu șerpi , și corespunzând , la romani ,

 

EUMENIDE

EUMENÍDE s . f . pl . Nume eufemistic dat eriniilor , furiilor . [ Pr . : e -

 

FURIBUND

... FURIBÚND , - Ă , furibunzi , - de , adj . Plin de furie

 

FURIOS

... FURIÓS , - OÁSĂ , furioși , - oase , adj . ( Despre oameni și animale și despre manifestările lor ) Cuprins de furie

 

   Următoarele >>>