Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FURII
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru FURII.
FUR
FURĂTÓR , - OÁRE , furători , - oare , adj . ( Rar ) Care
FURÍȘ , - Ă , furiși , - e , adj . Care se face în ascuns , pe
FURIȘÁ , furișez , vb . I . Refl . și tranz . A ( se ) strecura pe nesimțite , pe furiș , a pătrunde sau a face să pătrundă ori a ( se ) introduce undeva pe neobservate , pe ascuns ,
FURIȘÁRE , furișări , s . f . Acțiunea de a ( se ) furișa și rezultatul ei . - V.
FURIȘÁT , - Ă , furișați , - te , adj . Care se strecoară pe furiș , tiptil ; ascuns , neobservat . V.
FURĂTÚRĂ , furături , s . f . ( Rar ) Furt , furtișag . - Fura + suf . -
... FURÁ , fur , vb . I . Tranz . 1. A - și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva ; a lua ceva fără ...
FÚRIE , furii , s . f . Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine ; mânie nestăpânită ;
NĂVÂRLÍI s . f . pl . ( Reg . și fam . ) Convulsii epileptice ; p . ext . toane , năbădăi ,