Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRAVITATE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru GRAVITATE.
GRAVITÁ , gravitez , vb . I . Intranz . A fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui
GRAVITÁȚIE s . f . ( Fiz . ) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor , dependent de masa lor ; gravitate (
GRAVITAȚIONÁL , - Ă , gravitaționali , - e , adj . Care aparține gravitației , care se referă la gravitație , de gravitație . [ Pr . : - ți -
BENÍGN , - Ă , benigni , - e , adj . ( Despre boli ) Lipsit de gravitate ;
CONURBÁȚIE s . f . Formă complexă de așezare umană formată dintr - un oraș cu rol de centru , spre care gravitează , din punct de vedere economic , administrativ și cultural , o serie de orașe învecinate mai
DELÍCT , delicte , s . n . Fapt nepermis de legea penală ; infracțiune de mai mică gravitate , care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare
GEOSTAȚIONÁR , - Ă , geostaționari , - e , adj . ( Despre sateliți artificiali ) Care gravitează pe o traiectorie astfel calculată încât deplasarea să se facă cu viteza de rotație a Pământului , rămânând în poziție fixă în raport cu un reper de pe Pământ . [ Pr . : ge -
HÍNTERLAND , hinterlanduri , s . n . 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic , situată în spatele unui sistem muntos cutat . 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic . 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat , folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste ; p . ext . coloniile și țările dependente de
PESANTE adv . ( Muz . ; indică modul de execuție ) Greoi , apăsat , ferm și cu gravitate . [ Pr . : - zán - ] - Cuv .
POZITRÓNIU s . n . ( Fiz . ) Formație instabilă formata dintr - un electron și un pozitron , care gravitează în jurul centrului de masă