Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMOBILIAR

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru IMOBILIAR.

COMANDAMENT

COMANDAMÉNT , comandamente , s . n . 1. Organ de conducere a unei ( mari ) unități sau a unei instituții militare . 2. Fig . Precept , poruncă , regulă , normă . 3. ( Jur . ) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui

 

FUNCIAR

FUNCIÁR , - Ă , funciari , - e , adj . Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi

 

IMOBIL

... IMOBÍL^2 , - Ă , imobili , - e , adj . 1. Care stă în nemișcare ; neclintit , fix . 2. Imobiliar

 

INTABULA

... INTABULÁ , intabulez , vb . I . Tranz . A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar

 

METEC

METÉC , meteci , s . m . ( În Grecia antică ; la pl . ) Categorie socială lipsită de drepturi politice , precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare , alcătuită din străinii stabiliți într - o cetate ; ( și la sg . ) persoană care făcea parte din această categorie

 

METOC

METÓC , metocuri , s . n . Mănăstire mică , subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari ; proprietate imobiliară a unei mănăstiri ; spec . clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire . [ Var . : metóh , ( reg . ) mitóc s .

 

NOTARE

NOTÁRE , notări , s . f . 1. Acțiunea de a nota și rezultatul ei . 2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea

 

SERVITUTE

... SERVITÚTE , servituti , s . f . 1. ( În evul mediu ) Stare de dependență , de aservire ; robie , servitudine . 2. ( Jur . ) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar