Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INCRIMINAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru INCRIMINAT.
INCRIMINÁ , incriminez , vb . I . Tranz . A acuza o persoană de săvârșirea unei crime ; p . gener . a învinovăți , a acuza . [ Var . : încriminá vb .
INCRIMINÁȚIE , incriminații , s . f . ( Înv . ) Incriminare . [ Var . : incriminațiúne s .
INCRIMINAȚIÚNE s . f . v .
... INCRIMINÁRE , incriminări , s . f . Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei ; p . gener . învinuire . învinovățire , acuzație , incriminație . [ Var . : încrimináre s . f . ] - V. incrimina
... INCRIMINATÓR , - OÁRE , incriminatori , - oare , adj . ( Rar ) Care incriminează ; acuzator . [ Var . : încriminatór , - oáre adj . ] - Incrimina
... ÎNCRIMINÁ vb . I . v . incrimina
ÎNCRIMINÁT , - Ă - Ă adj . v .
... DEZINCRIMINÁ , dezincriminéz , vb . I . Tranz . ( Jur . ) A scoate de sub incriminare ; a disculpa . - Dez - + incrimina
INCRIMINÁBIL , - Ă , incriminabili , - e , adj . Care poate fi incriminat ,