Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTENȚIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 57 pentru INTENȚIE.
AMENINȚÁ , améninț , vb . I . Tranz . 1. A arăta intenția de a face rău cuiva ( pentru a - l intimida sau pentru a obține ceva de la el ) . 2. A face un gest de amenințare . 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva . 4. A fi gata să . . . , a fi pe punctul de a . . . 5. ( Rar ) A anunța , a vesti , a prevesti ceva rău ,
... BĂNUIÁLĂ , bănuieli , s . f . 1. Presupunere , presimțire , supoziție . 2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau ceva , presupunere că cineva are o vină sau o intenție
... 1. Reprezentare , mai ales în desen , a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături , îndeosebi negative , cu o intenție
... CARICATURÍSTIC , - Ă , caricaturistici , - ce , adj . 1. Care exagerează unele trăsături , îndeosebi negative , ale unei persoane , ale unei situații , cu intenție
COÁCE , coc , vb . III . 1. Tranz . A supune un aliment la acțiunea căldurii ( în cuptor ) spre a - l face bun de mâncat . 2. Refl . ( Despre fructe , semințe ) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui ; a deveni bun de mâncat ; ( despre plante ) a ajunge să aibă sămânța formată , maturizată . 3. Refl . Fig . ( Despre ființe ) A se încinge , a se înăbuși de căldură . 4. Tranz . Fig . A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare ; a urzi . 5. ( Despre bube și inflamații , p . ext . despre părți ale corpului ) A face
CONFERÍNȚĂ , conferințe , s . f . 1. Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei , artei , politicii etc . , cu intenția de a informa , de a instrui , de a omagia etc . 2. Reuniune a reprezentanților unor state , ai unor organizații politice , științifice etc . , cu scopul de a dezbate și de a hotărî asupra unor probleme curente și de perspectivă ale activității lor . 3. For superior al unei organizații de partid , care se întrunește pentru a dezbate probleme ale activității organizației , a alege organele sale de conducere etc . 4. Consfătuire ,
CONT , conturi , s . n . 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părți ( debit și credit ) , care exprimă valoric , în ordine cronologică și sistematică , existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată . 2. ( În expr . ) A trece la ( sau în ) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă . A cere ( cuiva ) cont = a da ( cuiva ) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale ; a se justifica . A ține cont ( de ceva ) = a avea în vedere , a lua în considerare . Pe cont propriu = pe propria răspundere , în mod independent . În contul ( cuiva sau a ceva ) = pentru ( cineva sau ceva ) , pe seama ( cuiva sau a
CONTRACARÁ , contracarez , vb . I . Tranz . A împiedica , a zădărnici planurile , intențiile etc . cuiva ; a
CONTRARIÁ , contrariez , vb . I. Tranz . A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut , făcând sau spunându - i ceva care se opune convingerilor , intențiilor sau dorințelor sale . [ Pr . : - ri -
... Înv . ) Judecătorie , tribunal care judecă crimele ; p . ext . pușcărie , închisoare . CRIMINÁL^2 , - Ă , criminali , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care conține o intenție nelegiuită , care constituie o crimă , referitor la crimă ; rău , dăunător . 2. S . m . și f . Persoană care a săvârșit o crimă ; criminalist ^2 ...
... CÚGET , cugete , s . n . 1. Capacitate de a gândi ; gândire . 2. Gând , idee , părere . 3. Minte , intelect . 4. ( Înv . ) Intenție