Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JURIDIC
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 108 pentru JURIDIC.
... JURIDICÉȘTE adv . Din punct de vedere juridic . - Juridic
... lucru ; a întări o ipoteză , o afirmație etc . 2. ( Jur . ) A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic , căruia îi recunoaște astfel efectele juridice . 3. A definitiva pe cineva într - o situație . 4. ( În biserica catolică ) A oficia ritualul ...
CRÉDIT , credite , s . n . 1. Relație ( economică ) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică ( creditor ) , care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie , și o altă persoană fizică sau juridică ( debitor ) , care primește împrumutul sau cumpără pe datorie ; împrumut acordat ( cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi ) ; creanța creditorului ; obligația ( bănească ) , datoria celui creditat ; ( concr . ) valoarea , suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său . 2. Sector , sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit ( 1 ) . 3. Coloana din dreapta a unui cont , în care se înscriu reducerile ( scăderile ) de activ sau sporurile ( creșterile ) de pasiv . 4. Fig . Considerație , încredere , stimă , autoritate , influență , trecere de care se bucură
... EXTRANEITÁTE s . f . 1. Caracter străin al unui element cuprins într - un raport juridic
PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai
SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de
... ÎNFIETÓR , - OÁRE , înfietori , - oare , s . m . și f . Persoană care , printr - un act juridic
ACHIESÁ , achiesez , vb . I . Intranz . ( Rar ) A accepta condițiile dintr - o acțiune
... ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ...
ACTÍV , - Ă , activi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care participă ( în mod efectiv ) la o acțiune ; harnic , vrednic . 2. ( Despre corpuri sau substanțe ) Care realizează ( intens ) un anumit fenomen , un anumit efect etc . 3. ( Despre diateza verbală ) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea . 4. ( Despre operații , conturi , bilanțuri ) Care se soldează cu un profit , cu un beneficiu . II. S . n . 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice și juridice . 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care aparțin unei întreprinderi , instituții sau organizații economice ; parte a bilanțului unde se înscriu aceste mijloace . 3. ( În expr . ) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni grave . A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune ( gravă ) pe seama cuiva . 4. Colectiv de persoane care activează intens în domeniul vieții politice și obștești sub conducerea organizațiilor partidului clasei muncitoare sau a organizațiilor de