Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 32 pentru MA.

MAȘALA

MAȘALÁ interj . ( Turcism înv . ) Bravo ! bine ! de

 

MAȘCAT

MAȘCÁT , - Ă - Ă adj . v .

 

MAȘINAL

MAȘINÁL , - Ă , mașinali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care acționează mecanic , automat , fără să gândească ; inconștient . 2. ( Rar ) Care este caracteristic unei mașini ( 1 ) , propriu mașinii , ( ca ) de

 

MAȘINISM

MAȘINÍSM s . n . 1. Utilizare pe scară largă a mașinilor ( 1 ) în procesele de producție . 2. Denumire pentru cel de - al treilea stadiu istoric de dezvoltare a industriei capitaliste , caracterizat prin trecerea de la manufactură la marea industrie mașinistă , realizată prin revoluția

 

MAȘINIST

MAȘINÍST , - Ă , mașiniști , - ste , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( Rar la f . ) Persoană care conduce o mașină ( 1 ) , supraveghează funcționarea ei , o repară etc . ; mecanic . 2. S . m . și f . ( Rar la f . ) Persoană care așază decorurile pe scenă , aprinde și stinge luminile , mânuiește aparatele cu efecte sonore etc . 3. Adj . Care ține de mașini ( 1 ) , care se referă la mașini și la producția de mașini , propriu

 

MAȘINIZA

MAȘINIZÁ , pers . 4 mașinizăm , vb . I. Tranz . ( Rar ; folosit numai la pers . 4 , 5 , 6 ) A mecaniza . - Mașină + suf . -

 

MAȘTER

MÁȘTER , - Ă , mașteri , - e , s . f . , adj . 1. S . f . ( Înv . și reg . ) Mamă vitregă ; maștehă . 2. Adj . ( Reg . ; despre frați , surori )

 

MAȚ

MAȚ , mațe , s . n . ( Mai ales la pl . ) 1. Intestin ^1 . 2. ( Pop . ) Tub flexibil ( de cauciuc ) ;

 

MAȘINĂ

MAȘÍNĂ , mașini , s . f . 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate , care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util ; p . restr . dispozitiv , instrument , aparat ; mecanism , mașinărie . 2. Locomotivă . 3. Autovehicul , automobil . 4. Sobă de bucătărie , care servește la pregătirea mâncării . 5. Fig . ( De obicei urmat de determinări ) Ansamblu de mijloace folosite într - un anumit scop ( reprobabil ) . 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate ,

 

MAȘINĂRIE

MAȘINĂRÍE , mașinării , s . f . 1. Totalitatea pieselor și angrenajelor care alcătuiesc mecanismul unei mașini ( 1 ) sau al unui grup de mașini ; mecanism ; p . ext . mașină ( 1 ) . - Mașină + suf . - ărie . Cf . fr . %

 

MAȘINAȚIE

MAȘINÁȚIE , mașinații , s . f . ( Mai ales la pl . ) Intrigă , uneltire , complot . [ Var . : mașinațiúne , ( înv . ) machináție , machinațiúne , mahináție s .

 

   Următoarele >>>