Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MICROB

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru MICROB.

MICROBIAN

MICROBIÁN , - Ă , microbieni , - e , adj . Care se referă la microbi , care este cauzat de microbi ; care răspândește microbi . [ Pr . : - bi -

 

MICROBOFOBIE

... MICROBOFOBÍE , microbofobii , s . f . Teamă patologică față de microbi . - Microb

 

ALERGIE

ALERGÍE , alergii , s . f . ( Med . ) Mod special de a reacționa al organismului sub acțiunea unor microbi sau a unor substanțe străine introduse pe căi variate ( digestivă , respiratorie , injecții

 

ANTIBIOGRAMĂ

... ANTIBIOGRÁMĂ , antibiograme , s . f . Determinare , prin diverse procedee de laborator , a gradului de sensibilitate a unui microb

 

ANTIBIOTIC

ANTIBIÓTIC , - Ă , antibiotici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Substanță organică solubilă , produsă de unele microorganisme animale și vegetale , care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea , fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase . 2. Adj . Care ține de un antibiotic ( 1 ) , care se face cu antibiotice . [ Pr . : - bi -

 

ASEPSIE

ASEPSÍE s . f . Metodă de sterilizare a instrumentelor chirurgicale , a locului unde se face operația etc . cu ajutorul căldurii , ultrasunetelor etc . ; absență a microbilor în urma aplicării acestei

 

CHEMOTERAPIE

CHEMOTERAPÍE s . f . Tratare a unor boli cu ajutorul anumitor substanțe chimice care distrug microbii sau împiedică dezvoltarea

 

ENTEROCOC

... ENTEROCÓC , enterococi , s . m . ( Biol . ) Microb

 

FILTRA

FILTRÁ , filtrez , vb . I . Tranz . 1. ( Tehn . ) , A separa părțile omogene dintr - un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru ; a trece un fluid printr - un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a - l curăța de impurități , de microbi etc . 2. ( Fiz . ) A împiedica trecerea printr - un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii

 

FOCAR

FOCÁR , focare , s . n . 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic ( lentilă , oglindă , etc . ) pe care au căzut raze paralele . 2. ( Geom . ) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă , o diferență sau un produs constant . 3. Parte a cuptoarelor , a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului . 4. ( Geol . ; în sintagmele ) Focar magmatic = bazin magmatic . Focar seismic = hipocentru . 5. Fig . Izvor , sediu principal , punct de concentrare și de răspândire ( a unor acțiuni , idei , sentimente etc . ) . 6. ( Med . ; în sintagma ) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator , loc în care se colectează puroiul ; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții ; p . ext . loc murdar , neîngrijit . 7. ( Înv . și pop . ) Fochist . - Foc ^1 + suf . - ar ( după fr .

 

   Următoarele >>>