Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MINUNE
Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru MINUNE.
... MINUNĂȚÍE , minunății , s . f . 1. Minune ( 2 ) . 2. Minune
TAUMATÚRG , taumaturgi , s . m . Persoană care , în concepția unor religii , ar poseda însușirea de a face minuni ; făcător de
BAGHÉTĂ , baghete , s . f . 1. Vărguță de lemn , os , metal etc . cu care dirijorii conduc orchestra sau corul ; fig . măiestria dirijorului . 2. ( Și în sintagma baghetă magică ) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești ; bețișorul scamatorilor . 3. Piesă tehnică în formă de cilindru subțire din diverse mecanisme sau aparate . 4. Ajur sau dungă ornamentală la
... MAȘALÁ interj . ( Turcism înv . ) Bravo ! bine ! de minune
MINUNÁT , - Ă , minunați , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care iese din comun ( prin aspect , însușiri etc . ) ; p . ext . care uimește prin frumusețe ; încântător , splendid . 2. ( În basme ) Care face minuni , care este înzestrat cu însușiri supranaturale . 3. Mirat ,
... MIRÁCOL , miracole , s . n . Fenomen supranatural , minune
MIRACULÓS , - OÁSĂ , miraculoși , - oase , adj . 1. Care este produs printr - un miracol ; supranatural ; uimitor , extraordinar . 2. Care face minuni , care produce efecte
TAUMATURGÍE s . f . Pretinsă putere de a face minuni ;