Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEACCENTUAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru NEACCENTUAT.
ANACRÚZĂ , anacruze , s . f . 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale . 2. Prima silabă neaccentuată a unui
ANAPÉST , anapești , s . m . ( În versificația greco - latină ) Unitate metrică formată din două silabe scurte urmate de una lungă ; ( în metrica modernă ) unitate metrică alcătuită din două silabe neaccentuate urmate de una
CLAUZÚLĂ , clauzule , s . f . Fiecare dintre silabele accentuate de la sfârșitul unui vers care , prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate , creează un ritm
CONJÚNCT , - Ă , conjuncți , - te , adj . Forme conjuncte ( În sintagma ) = formele scurte ale prezentului indicativ pers . 1 sg . ( - s ) și pers . 3 sg . și pl . ( - i , - s ) al verbului " a fi " și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg . și pl . ( - mi sau mi - , - ți sau ți -
DACTÍL , dactili , s . m . ( În metrică modernă ) Picior de vers format dintr - o silabă accentuată urmată de două silabe neaccentuate ; ( în metrica greco - latină ) picior compus din trei silabe , prima lungă și celelalte două scurte . [ Pl . și : ( n . )
... ENCLÍZĂ , enclize , s . f . Atașare a unui cuvânt , a unei silabe sau a altui element neaccentuat
IAMB , iambi , s . m . Picior de vers compus din două silabe , dintre care , în prozodia antică , prima este scurtă și a doua lungă , iar în prozodia modernă , prima este neaccentuată , iar cea de - a doua
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,
... PROCLÍZĂ , proclize , s . f . ( Gram . ) Așezare a unui cuvânt neaccentuat
RITM , ritmuri , s . n . 1. Așezare simetrică și periodică a silabelor accentuate și neaccentuate într - un vers sau în proză ori a accentelor tonice într - o frază muzicală ; cadență , tact ; p . ext . efect obținut prin această așezare . 2. Desfășurare gradată , treptată a unei acțiuni , evoluție mai rapidă sau mai lentă a unei activități , condiționată de anumiți factori . 3. Repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decorație , la o