Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOBILIAR
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru NOBILIAR.
DECEMBRÍST , - Ă , decembriști , - ste , s . m . și f . Nume dat revoluționarilor ruși de origine nobiliară care au organizat , la Sankt Petersburg , răscoala armată din decembrie 1825 împotriva absolutismului țarist ; decabrist . - Decembrie + suf . - st . ( după rus .
... DÚCE^2 , duci , s . m . 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat ; persoană având acest titlu . 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului ; persoană având acest titlu . 3. Conducător militar la triburile germanice . DÚCE^1 , duc , vb . III I. Tranz . 1. A ...
HERÁLDIC , - Ă , heraldici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină auxiliară a istoriei , care se ocupă cu studiul stemelor statelor , cu blazoanele caselor domnitoare , familiilor nobiliare , orașelor etc . 2. Adj . Care aparține heraldicii ( 1 ) , privitor la
HERB , herburi , s . n . ( Înv . ) Stemă a unei țări , blazon al unei familii nobiliare
... LORD , lorzi , s . m . ( În Anglia ) 1. ( În evul mediu ) Mare proprietar funciar ; ( în prezent ) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh ; persoană care poartă acest titlu . 2. Membru al camerei superioare a parlamentului . Camera Lorzilor . 3. Termen care intră ...
... înalt din ierarhia militară din unele țări ; ofițer care are acest grad . 2. Nume care se dădea în Rusia și în Polonia președintelui unui corp nobiliar
... religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar
NÉMEȘ , - Ă , nemeși , - e , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) 1. Denumire dată în Moldova , în evul mediu , stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare . 2. Denumire dată în Transilvania , în evul mediu , nobililor mici și mijlocii ; p . ext . denumire dată membrilor clasei
... NOBILITÁR , - Ă , nobilitari , - e , adj . ( Înv . ) Nobiliar
... PATRÍCIU , patricii , s . m . 1. Titlu nobiliar , instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare , păstrat și în Imperiul Bizantin ; persoană care avea acest titlu . 2. ( Înv . ) Patrician ( 1 ) ; p . gener ...