Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBLIGATORIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru OBLIGATORIU.

DISPOZIȚIE

DISPOZÍȚIE , dispoziții , s . f . 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într - o lege sau într - un regulament ; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine . 2. Așezare a unor elemente într - un anumit loc , într - un anumit fel , într - o anumită ordine ; alcătuire , construcție după un anumit plan . 3. Stare sufletească ( bună sau rea ) ; p . ext . dorință ( momentană ) de a face un anumit lucru . [ Var . : dispozițiúne s .

 

NORMĂ

NÓRMĂ , norme , s . f . 1. Regulă , dispoziție etc . obligatorie , fixată prin lege sau prin uz ; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă . 2. Criteriu de apreciere , de reglementare . 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într - o unitate de timp ; ( concr . ) produs realizat în acest

 

ÎNDATORIRE

ÎNDATORÍRE , îndatoriri , s . f . 1. ( Înv . ) Obligație bănească . 2. Obligație morală ; sarcină obligatorie ,

 

ÎNDATORITOR

... ÎNDATORITÓR , - OÁRE , îndatoritori , - oare , adj . 1. Serviabil , binevoitor . 2. ( Neobișnuit ) Obligatoriu

 

AGROMINIM

... AGROMÍNIM s . n . ( Ieșit din uz ) Totalitatea lucrărilor agronomice minime , fixate pentru a fi aplicate în mod obligatoriu

 

AUTORITATE

... dispoziții sau de a impune cuiva ascultare . 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu

 

CONFESIONALISM

CONFESIONALÍSM s . n . Concepție teologică care consideră obligatorie aparteneța la o anumită confesiune . [ Pr . : - si -

 

COTĂ

CÓTĂ , cote , s . f . 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond , la o cheltuială comună etc . ; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări , a unei împărțeli etc . 2. ( ieșit din uz ) Contribuție obligatorie pe care statul o impunea producătorilor și care consta în predarea unor cantități de produse dinainte stabilite la termenele și prețurile fixate de stat . 3. ( Concr . ) Loc pe un teren , corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă ; nivel la care se află un loc , o construcție etc . 4. Fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen . 5. Ansamblu de semne , simboluri , cifre , litere care indică locul unor cărți , al unor documente etc . într - o bibliotecă , într - un inventar

 

DOGMĂ

DÓGMĂ , dogme , s . f . 1. Învățătură , teză etc . fundamentală a unei religii , obligatorie pentru adepții ei , care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții . 2. Teză , doctrină politică , științifică etc . considerată imuabilă și impusă ca adevăr

 

ENDOGAMIE

ENDOGAMÍE s . f . 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor în sânul aceluiași trib , practicată la unele populații primitive . 2. ( Biol . ) Unire a doi gameți formați în același

 

   Următoarele >>>