Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORÂNDUIRE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru ORÂNDUIRE.
ARISTOCRAȚÍE , aristocrații , s . f . Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii , datorate originii , bogăției și poziției sale sociale ; p . gener . ( în orânduirea sclavagistă ) clasă socială dominantă , formată din marii posesori de pământ și de sclavi ; ( în orânduirea feudală ) clasă socială dominantă a
ÓBȘTE , obști , s . f . 1. ( Înv . și pop . ) Colectivitate , comunitate , populație , popor ; p . ext . masă mare de oameni , gloată , mulțime ; obștime . 2. ( Înv . ) Spec . Comunitate a călugărilor de la o mănăstire ; p . ext . chinovie . 3. ( Înv . ) Obștească adunare ; p . ext . adunare , consiliu . 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale , care face legătura între aceasta și orânduirile anterioare și care se caracterizează prin munca în comun și prin îmbinarea proprietății private cu cea
ȘERB , șerbi , s . m . 1. ( În orânduirea feudală ) Țăran legat de pământul moșierului , depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta ; iobag . 2. ( Înv . ) Sclav ,
ȘPAN ^2 , șpanuri , s . n . 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung , la freză a metalelor , a lemnului etc . 2. Despicătură tăiată din butuci de brad , din care se fac șindrile sau doage . ȘPAN ^1 , șpani , s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil care deținea acest titlu ; stăpânitor sau ( mai târziu ) șef administrativ al unui ținut . 2. ( Înv . și reg . ) Intendent ,
BARÓN , baroni , s . m . ( În prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul Europei ) Mare senior ; ( mai târziu ) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte ; persoană care are acest
BURGHÉZ , - Ă , burghezi , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Creat de burghezie , referitor la burghezie , propriu acesteia , purtând caracterul ei ; care face parte din burghezie . 2. S . m . și f . Persoană care aparține burgheziei ; 3. ( În orânduirea feudală ) Orășean , târgoveț . [ Pl . și :
CANONÁRH , canonarhi , s . m . Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele
CÍSLĂ , cisle , s . f . ( În orânduirea feudală ) 1. Cotă - parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunități dintr - o sumă plătită cin comun ; repartizare a dărilor fixată de obștea satului , proporțional cu averea fiecăruia . 2. Întrunire , sfat ( sătesc ) , adunat de obicei pentru stabilirea cislei (
CONCURÉNT , - Ă , concurenți , - te , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care face concurență altuia , care luptă pentru acapararea pieței , pentru înlăturarea rivalilor . 2. Care tinde spre același rezultat . Cauze concurente . II. S . m . și f . 1. Participant la un concurs sportiv . 2. ( În orânduirea capitalistă ) Negustor sau producător care luptă să depășească în câștig pe
CONTÉ^2 s . m . Creion gros , negru , cu mină făcută din grafit , argilă și plombagină , folosit în grafică . - Cuv . fr . CÓNTE^1 , conți , s . m . 1. ( În orânduirea feudală ) Mare senior , conducător al unei provincii , care , pe pământurile sale , avea drepturi absolute . 2. Titlu de noblețe ereditar , intermediar între viconte și marchiz ( în Occident ) sau între baron și prinț ( în Rusia ) ; persoană având acest
... la strictul necesar în cheltuieli ; cumpătare , chibzuială , măsură . 3. ( Concr . ; la pl . ) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe . 4. Mod de întocmire , de orânduire a planului sau a părților unei lucrări , ale unei scrieri , ale unei legi etc . ; alcătuire , compoziție . [ Var . : ( înv . ) iconomíe , - ii s ...