Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OST

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru OST.

OSTĂȘESC

OSTĂȘÉSC , - EÁSCĂ , ostășești , adj . De ostaș ; militar , milităresc . - Ostaș + suf . -

 

OSTĂȘI

OSTĂȘÍ , ostășesc , vb . IV . Intraz . ( Înv . ) A se afla în serviciul militar ; a face armata , a duce viață de ostaș ; p . ext . a se

 

OSTĂȘIE

OSTĂȘÍE s . f . ( Înv . ) 1. Serviciu de ostaș ; militărie . 2. Oștire , armată . 3. Virtute ostășească , vitejie . - Ostaș + suf . -

 

OSTĂȘIME

OSTĂȘÍME s . f . ( Rar ) Mulțime de ostași , armată ; soldățime . - Ostaș + suf . -

 

OSTĂȘEȘTE

OSTĂȘÉȘTE adv . Ca ostașii , conform normelor militare ; militărește . - Ostaș + suf . -

 

OSTIC

... ÓSTIC , - Ă , ostici , - ce , adj . ( Rar ) De răsărit , estic . - Ost

 

PERIOST

... PERIÓST , periosturi , s . n . Membrană conjunctiv - fibroasă care învelește osul . [ Pr . : - ri - ost