Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERCEPERE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru PERCEPERE.
AÚDIO^2 adj . invar . Care servește la perceperea auditivă . [ Pr . : a - u - di -
AUDIOVIZUÁL , - Ă , audiovizuali , - e , adj . Care se bazează pe perceperea auditivă și vizuală . [ Pr : a - u - di - o - vi - zu -
CĂMINÁR , căminari , s . m . Slujitor însărcinat , în evul mediu , în Moldova și apoi în Țara Românească , cu perceperea unor dări ( la început numai pe vânzarea cerii ) . - Camănă ( înv . " dare anuală asupra băuturilor alcoolice " < sl . ) + suf . -
CACOSMÍE , cacosmii , s . f . ( Med . ) Deficiență constând în perceperea exagerată a mirosurilor
... s . n . Caracterul a ceea ce este convențional ; ( în artă ) tendință idealistă de a se conforma regulilor deja acceptate , fără o percepere
DIPLOPÍE , diplopii , s . f . Tulburare a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui
FISCALÍSM s . n . Politică financiară constând în perceperea de la populație , prin diverse sisteme fiscale , a unor impozite și taxe exagerate . - Fiscal + suf . -
... FISCALITÁTE s . f . Sistem de percepere
HALUCINÁȚIE , halucinații , s . f . Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...