Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLĂSMUI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru PLĂSMUI.

PLĂSMUIRE

... PLĂSMUÍRE , plăsmuiri , s . f . Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei . [ Var . : plăzmuíre s . f . ] - V. plăsmui

 

PLĂSMUITOR

... s . m . și f . 1. Persoană care plăsmuiește ; creator , făuritor . 2. Inventator , născocitor . 3. Falsificator . [ Pr . : - mu - i - . - Var . : plăzmuitór , - oáre s . m . și f . ] - Plăsmui

 

ÎNCHIPUI

... în dativ ) A - și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva ; a - și imagina . 2. A plăsmui cu mintea , cu fantezia ; a imagina . 3. A reprezenta , a simboliza ; a forma . 4. ( Pop . ) A ...

 

FALSIFICA

... Tranz . 1. A alcătui , a confecționa un lucru asemănător cu altul , cu scopul de a înșela ; a plăsmui ; a contraface . 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate ; a denatura , a deforma , a ...

 

FANTASTIC

FANTÁSTIC , - Ă , fantastici , - ce , adj . 1. Care nu există în realitate ; creat , plăsmuit de imaginație ; ireal , fantasmagoric , fabulos . 2. Care pare o plăsmuire a imaginației ; p . ext . extraordinar , grozav , de necrezut . 3. ( Despre oameni ) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist ,

 

FANTAZA

... FANTAZÁ , fantazez , vb . I . Intranz . ( Livr . ) A plăsmui

 

FICTIV

FICTÍV , - Ă , fictivi , - e , adj . Care nu există în realitate , care nu aparține realității , care este plăsmuit sau există doar în mod convențional ; imaginar ;

 

ISCODI

... pentru a afla un secret etc . 3. A născoci , a inventa un lucru ; a scorni , a plăsmui

 

NĂLUCIT

NĂLUCÍT , - Ă , năluciți , - te , adj . Care există numai în închipuirea cuiva ; plăsmuit de imaginație , de minte . V.

 

NĂSCOCI

... nu a mai existat până atunci ) ; a descoperi , a inventa . 2. Tranz . A scorni , a plăsmui ( lucruri închipuite , neexistente , neadevărate ) ; p . ext . a minți . 3. Refl . ( Rar ) A se naște , a se isca , a ...

 

NĂSCOCITOR

NĂSCOCITÓR , - OÁRE , născocitori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care creează , născocește ( 1 ) ; inventiv . 2. Care scornește , plăsmuiește , născocește ( 2 ) ; p . ext . mincinos . - Născoci + suf . -

 

   Următoarele >>>