|
|
||
Vezi și:NĂSCOCIRE,
NĂSCOCITOR,
INVENTA,
NĂSCOCITURĂ,
BALIVERNĂ,
CÂRPI,
IMAGINA,
ISCODI,
NĂSCOCEALĂ,
PLĂSMUI
... Mai multe din DEX...
NĂSCOCI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla, - Et. nec.Sursa : DEX '98 NĂSCOCÍ vb. 1. v. inventa. 2. v. scorni.Sursa : sinonime născocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. născoceáscăSursa : ortografic A NĂSCOC//Í \~ésc tranz. 1) (ceva nou) A crea în imaginație în mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lucruri neadevărate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imaginației în mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop. A descoperi în urma unui efort creator; a inventa. /Orig. nec.Sursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru NĂSCOCIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 54 pentru NĂSCOCI. Mihai Eminescu - De-a născoci noi ipoteze... ... Mihai Eminescu - De-a născoci noi ipoteze... De-a născoci noi ipoteze... de Mihai Eminescu De-a născoci noi ipoteze doi filozofi s-au dus Ca să găsească ce cătau în aer gol  în sus. Ast-o făcuse ei ades și fără ... Ștefan Octavian Iosif - Socoata vremii... Ştefan Octavian Iosif - Socoata vremii... Socoata vremii... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Socoata vremii-n ore, minute și secunde, — Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde ! A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu... În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu, Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere, Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere... Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume? O gură fericită și dornică de glume... Ea săruta cu sete; era în luna mai. Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai, În rai cu flori frumoase și ciripire vie, Și soarele-n văzduhuri rîdea de Heinrich Heine - Socoata vremii... Heinrich Heine - Socoata vremii... Socoata vremii... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 Socoata vremii-n ore, minute și secunde, — Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde ! A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu... În nopțile de iarnă sta și-asculta, tîrziu, Cum șoarecii se mișcă prin umbră de unghere, Și cariul ritmic toacă în tainica tăcere... Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume? O gură fericită și dornică de glume... Ea săruta cu sete; era în luna mai. Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai, În rai cu flori frumoase și ciripire vie, Și soarele-n văzduhuri rîdea de Alecu Donici - Muntele Muntele de Alecu Donici Un munte se trudea de facere cumplit. Trei zile au vuit, Încât se clătina pământul de sub el; Dar în sfârșit s-au desfăcut Și au născut: Un șoricel! Această fabulă ca muntele e veche; Eu însă să vă spun secretu-i la ureche: Sunt oameni de la care-aștepți Minuni să vezi; Așa vuiesc de tare Când ei se socotesc că au vro treabă mare; Iar cercetând în faptă, Găsești isprava lor deșartă. Spre pildă, eu ades scriu, șterg și iar gândesc, Ca când o epică piimă născocesc; Iar după trudă multă În faptă mă trezesc cu o făbuliță Alexandru Macedonski - Focul sacru... Alexandru Macedonski - Focul sacru... Focul sacru... de Alexandru Macedonski Dacă primăvara vine, toți încep a lor cântare Prin a ne vorbi de rouă și de-a vântului suflare, Sau punând privighetoarea ca să cânte-ntr-un dafin, O rimează foarte lesne c-un melodios suspin; Fluturii vin mai la urmă, legănați pe aripioare; Văile sunt însmălțate, câmpurile,-ncântătoare; Vântul cu dulceață suflă, paserile ciripesc Mii de șoapte, mii de cânturi, mii de flori ce-mbălsămesc!... Pretutindeni sunt parfume, crini suavi sau roze dalbe, Vorbă ce-a fost născocită ca o rimă pentru albe, Și spre culme-a poeziei, ne vorbesc de câte-un dor, Ca să bată astfel câmpii puțintel și în amor! Dacă vine apoi seara, dânșii scot ca din cutie Stelele nenumărate, plus o lună argintie, Plus un cer senin, și-n fine, un zefir armonios Îngânându-și a lui voce cu pârâul tânguios! Iarbă verde! Aer dulce! Cer senin! Biată natură, Iată tot ce văd în tine! Focul sacru nu se Alexandru Vlahuță - Vierme fudul Alexandru Vlahuţă - Vierme fudul Vierme fudul de Alexandru Vlahuță Lut însuflețit de raza vecinicei dumnezeiri, Aluat în care cerul cu pământu-i plămădit, Tainică verigă care leagă cele două firi: Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit. Vierme tăvălit în tină, care muști din cer cu dinții, Urieș semeț, pe care o suflare te doboară, Tu, a cărui mână scurmă măruntaiele științii Și a cărui cugetare ia nimicul drept comoară, În zadar te-ncerci a rupe pânza care te desparte De enigma nepătrunsă: Ce a fost? și ce va fi? Cartea facerii e noapte, iară cealaltă carte Nu e scrisă, sau de-i scrisă, nu ți-e dat a o citi. Ai în față și la spate două semne de-ntrebare, Tu-ți trudești, sărmane, mintea ca să afli vrun răspuns; Rătăcind ca un nemernic pe a vremurilor mare, Cerci zădarnică cercare în noianul nepătruns. Și când mintea ta zdrobită de nebuna-i alergare Abia poate să mai iasă din a vremii adâncime, Și când vezi că ziditorul n-a lăsat un drum pe care Să se urce orbul vierme pân la sfânta- ... Antioh Cantemir - Cămila și vulpea Antioh Cantemir - Cămila şi vulpea Cămila și vulpea de Antioh Cantemir , traducere de Alecu Donici Cămila mult geloasă văzând un țap odată Cu coarnele cum bate de câini înconjurat, A început în sine a blestema pre soartă Zicând: ce ticăloasă eu parte am luat! Un trup frumos și mare să fie fără coarne, Să nu aib eu o armă ca slava să-mi lățesc, Ca dușmanii mei lesne în praf să se răstoarne! (Geloșii felurite de pricini născocesc Când vor să tot cârtească). Așa se tânguiește Cămila mergând tristă cu capu-n jos plecat, Dar o vicleană vulpe ce-n drum o întâlnește, Împărtășire multă la soartă-i a luat. Cămila de-amăruntul își spune scârba toată. — Cunosc, răspunde vulpea, că mare ai cuvânt, Dar eu am mijloc sigur ca să te fac cornată. Colo-n pădurea ceea un loc e în pământ, De drum nu prea departe; îl vei afla sub zare; Se cheamă vizunie: la ea oricine-a mers Și capul său plecându-și a stat păzind răbdare, Fără de prelungire cu coarne s-a ales, Precum berbecii, boii și țapii dau dovadă. Această ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei ... nobilime Se urcă la nălțime Pe feudalul car! O bubă moștenită, De secoli învechită, E cea mai strălucită: Lepros ereditar! În urmă, se-nțelege, Veți născoci o lege, Că nimeni nu s-alege De nu va fi bubos: Căci este cu dreptate Ca prin majoritate Rotund să meargă toate Sub cerul ... Cezar Bolliac - Clăcaşul Clăcașul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție I Oh ! legați pentru vecie De pămîntul uned stăm, Plătim vecinică chirie Și pe apa care bem. Nu avem nimic al nostru ; Tot în preajmă e străin ! Venim rupți din lucrul vostru Și dăm peste-al lipsei chin. Ca un dobitoc de muncă, Ca copaciul roditor, Ca rodirea dintr-o luncă Voi striviți pe muncitor. El și fiii, și soție, Boul, vaca și viței, Toți sunt zestre pe moșie : Robi ai muncii, robi ai ei. Sunteți veseli cînd ne vindeți În arendă la cochinți ! Camătă pe muncă prindeți Pruncilor de la părinți ! Bătrîn, văduvă, copilul Munca-le vă sunt datori ; Și sudoarea lor, suspinul V-aprind setea de comori. După ce, prin asuprire, Stoarceți, ca proprietari, Veniți iar, ca stăpînire, Născociți la biruri mari, Ș-apoi v-așezați pe jețe Jefuind ca dregători ! — Zgripțori cu-ntreite fețe, Jupuiți pe muncitori. II Noi le suntem toat-averea. Munca ne-o măsor cum vor ; Fiii noștri l-e puterea, Ș-aste mîini, comoara lor. Ei trăiesc în nelucrare ; Munca-ne de zece ani Pun p-o haină de purtare, P-un ospăț, cu șarlatani. L-a lor ... Dimitrie Anghel - Divanul Divanul de Dimitrie Anghel Publicată în Ilustrațiunea română , II, 9, sept. 1912, p. 156—157. Le sofa sur lequel Hassan Ă©tait couchĂ© Etait dans son espèce une admirable chose. A. de Musset Porniseră de-acasă, veseli, amîndoi la braț și zîmbitori ca o pereche luată de curînd. Exagerată în toate, felul ei de-a merge și expansiunea ce-o arăta față de tovarășul ei, făcea lumea să se întoarcă și să-i privească, fericindu-l pe el. O lume grăbită furnica pretutindeni. Uvrierii cu mînele negre de muncă, ființi muncite de chinuri, fețe triste și fețe rîvnitoare ; elegante de suburbii, alături de luxul strigător, pene de struț și fulg de simplă volatilă, flori de tafta și somptuoase roze murind pe corsajul alb al frumoaselor decoltate. Pierdută în mulțimea aceasta, fericita pereche mergea oprindu-se ici-colo la vitrine, unde tot ce-a născocit imaginația omenească pentru a aprinde ochii femeilor, dantele și muselinuri ca spuma, mătăsuri cu schimbătoare ape fugare, pălării variindu-și la infinit formele și cîte alte încîntătoare și fragile nimicuri, se revărsau aducînd și răspîndind sclipiri, chemînd în graiul lor colorat la voluptate, ... Dimitrie Bolintineanu - La un poet Dimitrie Bolintineanu - La un poet La un poet de Dimitrie Bolintineanu O, poete, muza ta A pierdut a sa junie, Și suava poezie Ce pe toți îi îmbăta Cu torente d-armonie? Unde rozele-au zâmbit, Spinii le luară locul; Floarea morții, siminocul, Peste crini a răsărit. Gheața-nlocuiește focul! Nu știm noi că-aice jos E o vale de suspine? Cată să o știm prin tine, O, poetul meu frumos, Cu cântări dulci și divine! Cerul roza-a născocit. Prin parfum să ne răpească, Boarea să ne răcorească, Și poetul fericit Inima să-ntinerească. Iară tu, poetul meu, Poți să verși veninul tău În cântările senine, Dar atât cât să faci bine Și să nu îneci în rău Zilele cele puține. Păsările negrei seri Sunt destule să cobească Vijelii, să veștejească Florile de primăveri, Și tirani ca să lovească. Tu încinge lira ta Cu a zeilor cunună, Și cum varsă dulcea lună Pentru toți lumina sa, Varsă inima ta Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NĂSCOCIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru NĂSCOCI. ... NĂSCOCÍRE , născociri , s . f . Acțiunea de a ( se ) născoci și rezultatul ei ; ceea ce născocește cineva ; născoceală . - V. născoci ... NĂSCOCITÓR , - OÁRE , născocitori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care creează , născocește ( 1 ) ; inventiv . 2. Care scornește , plăsmuiește , născocește ( 2 ) ; p . ext . mincinos . - Născoci ... INVENTÁ , inventez , vb . I . Tranz . 1. A crea , a născoci ceva nou care nu a existat până atunci , a imagina pentru prima dată ; a face o descoperire tehnică . 2 ... ... NĂSCOCITÚRĂ , născocituri , s . f . ( Rar ) Ceea ce născocește cineva ; plăsmuire . - Născoci BALIVÉRNĂ , baliverne , s . f . Vorbă lipsită de importantă sau născocită ; palavră , vorbă de ... sau descusut . 2. A repara un obiect spart sau crăpat . 3. Fig . A pălmui pe cineva . 4. Fig . A născoci ... I . Tranz . A - și închipui ceva ; p . ext . a concepe , a crea , a inventa , a născoci ... 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa , pentru a afla un secret etc . 3. A născoci ... NĂSCOCEÁLĂ , născoceli , s . f . ( Rar ) Născocire . - Născoci ... crea , a produce , a făuri , a alcătui , a înfăptui . 2. A inventa , a născoci Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||