Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRACTIC
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 246 pentru PRACTIC.
PRACTICÁ , práctic , vb . I . Tranz . l , A exercita o meserie , o profesiune ; a se ocupa cu . . . , a profesa . 2. ( Rar ) A pune în aplicare ; a folosi , a utiliza , a întrebuința . Practică
PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de
... ÎNVĂȚĂTURĂ , învățături , ( 1 , 4 ) s . f . 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într - un anumit domeniu de activitate ; doctrină ; principiu teoretic sau practic ; precept . 2. Cunoștințe , cultură ; erudiție , înțelepciune . 3. Pregătire , studiu , școală ; ucenicie . 4. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică ; învățământ , povață ...
PRACTICÁRE , practicări , s . f . Acțiunea de a practica și rezultatul ei ; practică . - V.
CLÍNIC , - Ă , clinici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Așezământ spitalicesc sau secție într - un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor , sub îndrumarea profesorilor . 2. S . f . Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor ; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor . 3. Adj . Care aparține unei clinici ( 1 ) , care se face într - o clinică , specific unei
EXPERIÉNȚĂ , experiențe , s . f . 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social - istorice , al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară . 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică , prin cercetarea fenomenelor din realitatea
INTRODÚCE , introdúc , vb . III . Tranz . 1. A face ca cineva sau ceva să intre , să pătrundă în ceva , undeva ; a băga , a vârî . 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într - o organizație , într - o asociație etc . 3. A pune în practică ; a institui , a stabili ( un obicei , o practică etc . ) . [ perf . s . introdusei , part .
PRACTICÁNT , - Ă , practicanți , - te , s . m . și f . Persoană care îndeplinește un stadiu de practică , lucrând ca începător într - un atelier , într - un birou , într - o întreprindere etc . ( pentru a se perfecționa într - o anumită profesie , prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni
... PRACTICITÁTE s . f . ( Rar ) Înclinare spre o activitate practică . - Practic
PROSTITUÁ , prostituez , vb . I . Refl . și tranz . 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția . 2. Fig . A ( se ) necinsti , a ( se ) pângări ( printr - o întrebuințare nedemnă ) , a face să capete un aspect degradant . [ Pr . : - tu -