Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELUA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru RELUA.

RELUARE

... RELUÁRE , reluări , s . f . Acțiunea de a relua și rezultatul ei . - V. relua

 

ÎNNOI

... A se împrospăta , a se redeștepta , a se regenera . 3. Tranz . A face încă o dată , a relua

 

ANAFORIC

ANAFÓRIC , - Ă , anaforici , - ce , adj . Care reia o noțiune , o idee exprimată anterior , în vederea accentuării

 

CNOCAUT

... CNÓCAUT , cnocauturi , s , n . Scoaterea din luptă a boxerului care , în urma unei lovituri primite din partea adversarului , nu poate relua

 

CNOCDAUN

CNÓCDAUN , cnocdaunuri , s . n . Situație a unui boxer care , în urma unei lovituri primite din partea adversarului , este capabil să reia lupta în mai puțin de zece secunde . [ Prescurtat : c .

 

COREFERAT

COREFERÁT , coreferate , s . n . Referat care reia și dezvoltă ( critic ) unele probleme dezbătute într - un referat . - Co - + referat ( după rus .

 

FUGĂ

FÚGĂ^2 , fugi , s . f . Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci , în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului . FÚGĂ^1 , fugi , s . f . 1. Deplasare cu pași mari și repezi ; alergare , goană . 2. Părăsire grabnică ( și uneori pe ascuns ) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie . 3. Înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de

 

NEOKANTIANISM

NEOKANTIANÍSM s . n . Curent filozofic de la sfârșitul sec . XIX , care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor . [ Pr . : ne - o - kan - ti - a - ] - Neo - + kantianism ( după fr . néo -

 

NEOMALTHUSIANISM

NEOMALTHUSIANÍSM s . n . Teorie contemporană care reia teoria lui Malthus , potrivit căreia populația globului crește mult mai repede decât mijloacele de subzistență . [ Pr . : ne - o - mal - tu - si -

 

NEOPLATONISM

NEOPLATONÍSM s . n . Doctrină filozofică din sec . III - VI ai cărei adepți reluau filozofia lui Platon , încercând s - o concilieze cu concepțiile mistice - religioase din Orient . [ Pr . : ne -

 

   Următoarele >>>