Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REPREZENTANT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 62 pentru REPREZENTANT.

CIVIL

CIVÍL , - Ă , civili , - e , adj . Care privește pe cetățenii unui stat ( cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii ) sau care aparține , este specific acestor cetățeni ; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei ( cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii ) , precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile

 

DIPLOMAȚIE

DIPLOMAȚÍE , diplomații , s . f . 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi diplomatici , în scopul realizării politicii externe preconizate . 2. Carieră , profesiune de diplomat ^2 . 3. Totalitatea reprezentanților diplomatici constituiți în

 

ELEAT

... ELEÁT , - Ă , eleați , - te , s . m . , adj . 1. S . m . Reprezentant al școlii filozofice grecești din Eleea , care susținea unitatea , imobilitatea și imuabilitatea existenței , considerând iluzorie multiplicitatea , mișcarea și devenirea . 2. Adj . Care se referă la ...

 

ACREDITA

... ACREDITÁ , acreditez , vb . I . Tranz . 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin . 2. ( Fin . ) A crea , a deschide , a pune la dispoziția ...

 

ACREDITAT

... ACREDITÁT , - Ă , acreditați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Împuternicit ca reprezentant

 

AGENT

... AGÉNT , - Ă , agenți , - te , s . m . și f . 1. S . m . și f . Reprezentant ( oficial ) al unei instituții , al unei organizații , al unui stat etc . , care îndeplinește anumite însărcinări . Agent diplomatic . Agent de transmisiuni . Agent provocator . Agent secret . 2 ...

 

AGREMENT

AGREMÉNT , agremente , s . n . 1. Plăcere , distracție . 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților

 

AMBASADOR

... AMBASADÓR , ambasadori , s . m . Reprezentant

 

AUTOCONDUCERE

AUTOCONDÚCERE s . f . Conducere a activității sociale , economice etc . de către colectivitatea respectivă însăși sau de către reprezentanții ei . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - +

 

CĂPITAN

CĂPITÁN , căpitani . s . m . 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului ; persoană care are acest grad . 2. ( Urmat uneori de determinările " de vas " , " de șlep " , " de remorcher " ) Comandant al unei nave militare , comerciale sau de pasageri . 3. ( Înv . ) Persoană care comanda o oștire sau o parte a ei ; comandant . 4. ( Sport ) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face

 

   Următoarele >>>