Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RETRIBUIT
Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru RETRIBUIT.
RETRIBUÍ , retríbui , vb . IV . Tranz . A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată ; a
... RETRIBUÍRE , retribuiri , s . f . Acțiunea de a retribui și rezultatul ei . - V. retribui
ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o
ONORÍFIC , - Ă , onorifici , - ce , adj . 1. ( Despre titluri , distincții etc . ) Care aduce onoruri ; acordat în semn de cinste , de respect , de considerație față de cineva . 2. ( Despre persoane ) Căruia i s - a acordat un titlu ( de onoare ) în semn de respect , de considerație pentru merite deosebite ; care îndeplinește o funcție , o sarcină , fără a fi retribuit ; de onoare . Membru
... cumpărat , a unei consumații etc . 2. Tranz . A răsplăti cu bani o muncă efectuată , un serviciu prestat etc . ; a retribui
... REMUNERÁ , remunerez , vb . I . Tranz . A retribui
SINECÚRĂ , sinecuri , s . f . Slujbă , funcție bine retribuită , care cere muncă minimă sau nu cere nici o
SLÚGĂ , slugi , s . f . I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia , fiind retribuită în bani sau în natură . 2. Fig . Persoană subordonată alteia și obligată , din cauza condițiilor sociale în care se află , să - i execute voința . 3. ( Înv . ) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier . II. ( Rar ) Aparat simplu , format dintr - o scândură scobită la un capăt , care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva ;