Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUȘINAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru RUȘINAT.
... RUȘINÁRE , rușinări , s . f . Faptul de a ( se ) rușina . - V. rușina
... apăsa , a roade , a supăra . 2. Refl . A avea un sentiment de reținere față de ceva ; a se rușina
JENÁT , - Ă , jenați , - te , adj . Stânjenit , stingherit ; încurcat ^2 ; penibil , rușinat . V. jena . Cf . fr . %g�
NERUȘINÁT , - Ă , nerușinați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care este lipsit de rușine , de bună - cuviință ; obraznic , impertinent , neobrăzat ; p . ext . imoral , depravat , stricat . - Ne - +
OCÁRĂ , ocări , s . f . ( Pop . ) Vorbă sau faptă care mustră , ceartă , rușinează pe cineva ; ocărâre ; umilire , înfruntare ; defăimare , jignire , insultă ; situație rușinoasă , dezonorantă în care se află cineva ; rușine ,
RUȘINÁ , rușinez , vb . I . 1. Refl . A - i fi cuiva rușine , a se jena . 2. Tranz . A face ca cineva să se simtă jenat , încurcat ; a face de
RUȘÍNE s . f . 1. Sentiment penibil de sfială , de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală . 2. Rezervă , modestie , reținere . 3. Ocară , batjocură , ofensă . 4. Motiv de a se simți rușinat ; necinste , dezonoare , umilință . 5. ( Pop . ) Denumire a organului genital la om și la
RUȘINÓS , - OÁSĂ , rușinoși , - oase , adj . 1. Care se rușinează ușor ; sfios , timid . 2. Care constituie o rușine , care aduce rușine ; blamabil , reprobabil . - Rușine + suf . -
... de rușine , de teamă , a nu avea îndrăzneală , a se jena să . . . ; a se intimida , a se rușina
... a ( se ) jena , a ( se ) împiedica de la o îndeletnicire . 2. Refl . ( Reg . ) A se sfii , a se rușina