Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUGI

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru RUGI.

RUG

RUG ^2 , ruguri . s . n . Grămadă de lemne pe care se ardeau , în antichitate , jertfele sau morții și , în evul mediu , condamnații la moarte . RUG ^1 , rugi . s . m . 1. Tulpina ( târâtoare ) a unor plante . 2. Mur ^1 . 3. Măceș . 4. Compus : rug - de - munte sau rug

 

RUGĂ

RÚGĂ , rugi , s . f . 1. Rugăminte , implorare . 2. Rugăciune . 3. ( Reg . ) Cruce ,

 

RUGĂCIUNE

RUGĂCIÚNE , rugăciuni , s . f . Cerere , mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității ; rugă (

 

RUGĂMINTE

RUGĂMÍNTE , rugăminți , s . f . Cerere ( stăruitoare ) adresată cuiva pentru a obține ceva ; rugare , rugă ( 1 ) . - Ruga + suf . -

 

RUGĂTOR

RUGĂTÓR , - OÁRE , rugători , - oare , adj . ( Adesea adverbial ) Care cere cu stăruință , care exprimă o rugăminte , care se roagă . - Ruga + suf . -

 

RUGULEȚ

... RUGULÉȚ , ruguleți , s . m . Diminutiv al lui rug ^1 . - Rug

 

AUTODAFE

... AUTODAFÉ , autodafeuri , s . n . 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită . 2. Ardere pe rug

 

MĂCEȘ

... măceși , s . m . Gen de arbuști cu spini , cu flori roșii , trandafirii , galbene sau albe și cu fructe roșii ; trandafir sălbatic , cacadâr , rujă , răsură ^2 , rug