Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCÂNCIT

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru SCÂNCIT.

SCÂNCEALĂ

... SCÂNCEÁLĂ , scânceli , s . f . Faptul de a ( se ) scânci ; scâncit ; p . ext . scâncet . - Scânci

 

SCÂNCITOR

... SCÂNCITÓR , - OÁRE , scâncitori , - oare , adj . Care scâncește . - Scânci

 

BÂZÂI

... a zumzăi , a zâzâi , a zumbăi . 2. Intranz . ( Mai ales despre copii ; fam . ) A plânge , a scânci

 

SCÂNCI

SCÂNCÍ , scâncesc , vb . IV . InTranz . și refl . A plânge înăbușit , slab și

 

SCÂNCITURĂ

... SCÂNCITÚRĂ , scâncituri , s . f . Scâncet . - Scânci

 

SMÂRCÂIT

SMÂRCÂÍT^2 , - Ă , smârcâiți , - te , adj . Smiorcăit ^2 , scâncit , plângăreț . - V. smârcâi . SMÂRCÂÍT^1 s . n . ( Reg . ) Smiorcăit ^1 . - V.

 

SMIORCĂI

... un zgomot caracteristic . 2. Intranz . și refl . A plânge ( alintat și prefăcut ) sau a se preface că plânge ; a scânci

 

SMIORCĂIT

SMIORCĂÍT^2 , - Ă , smiorcăiți , - te , adj . Plângăreț , scâncit . - V. smiorcăi . SMIORCĂIT ^1 s . n . Faptul de a ( se ) smiorcăi ; zgomot specific produs de cel care ( se ) smiorcăie ; smiorcăială , smârcâială , smârcâit ^1 . - V.