Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCURMAT
Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru SCURMAT.
SCURMÁ , scurm , vb . I . Tranz . și intranz . ( Pop . ) A răscoli la suprafața pământului ( cu râtul , cu ciocul , cu ghearele , cu o unealtă etc . ) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o
... SCURMĂTÓR , - OÁRE , scurmători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care scurmă , care scormonește . - Scurma
... SCURMĂTÚRĂ , scurmături , s . f . Faptul de a scurma
... SCURMÁRE , scurmări , s . f . Acțiunea de a scurma și rezultatul ei . - V. scurma
... RÂCÂÍ , r ? câi , vb . IV . Tranz . ( Despre păsări sau animale ) A scormoni , a scurma
RÂCÂÍT^1 s . n . Faptul de a râcâi ; zgomotul produs prin râcâire . - V. râcâi . RÂCÂÍT^2 , - Ă , râcâiți , - te , adj . 1. Care este scormonit , scurmat , zgâriat . 2. Îndepărtat prin
RĂSCOLÍT , - Ă , răscoliți , - te , adj . 1. În dezordine , răvășit . 2. ( Despre pământ ) Scurmat , râcâit ; ( despre praf , valuri etc . ) stârnit , spulberat . 3. Agitat ,
... Intranz . A scobi într - o materie dură ; a sfredeli . [ Prez . ind . și scórmon . - Var . : ( reg . ) scormolí vb . IV ] - Et . nec . Cf . %scurma