Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TENTACUL
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru TENTACUL.
... TENTACULÁR , - Ă , tentaculari , - e , adj . Cu tentacule , de natura tentaculelor ; ca un tentacul
ACTÍNIE , actinii , s . f . Animal de mare din încrengătura celenteratelor , fixat pe stânci , variat colorat , cu aspect de floare și cu orificiul bucal înconjurat de tentacule ; anemonă - de - mare , dedițel - de - mare (
CALMÁR , calmari , s . m . ( La pl . ) Gen de cefalopode comestibile , cu corpul alungit , cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule ( Loligo ) ; ( și la sg . ) animal din acest
DECAPÓD , decapode , s . n . 1. ( La pl . ) Ordin de crustacee cu zece picioare ; ( și la sg . ) crustaceu care face parte din acest ordin . 2. ( La pl . ) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie ; ( și la sg . ) moluscă din acest ordin . 3. ( Tehn . ) Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate , folosită la trenurile de
HEXACORALIÉR , hexacoralieri , s . m . ( La pl . ) Subclasă de celenterate marine , solitare sau adunate în colonii , cu șase tentacule ; ( și la sg . ) animal care face parte din această subclasă . [ Pr . : - li -
HÍDRĂ , hidre , s . f . 1. ( La pl . ) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac , care au , la un capăt , gura înconjurată de 6 - 8 tentacule și , la celălalt capăt , un fel de disc cu care se fixează pe un suport ( Hydra ) ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest gen . 2. ( Mitol . ) Monstru fabulos închipuit ca un șarpe uriaș cu mai multe capete , care , tăiate , creșteau la loc . [ Var . : ídră s .
HOLOTURÍD , holoturide , s . n . ( La pl . ) Clasă de animale marine fără schelet sau cu scheletul redus la plăci calcaroase tegumentare și cu o coroană de tentacule în jurul gurii ; ( și la sg . ) animal care face parte din această
MELC , melci , s . m . I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluștelor , care au corpul moale , de obicei apărat de o cochilie răsucită în spirală , și patru tentacule sensibile , la cap ; bourel , culbec . II. P . anal . 1. Partea osoasă a labirintului urechii interne . 2. Organ sau angrenaj al unor mașini destinat să transmită , să transforme sau să utilizeze în diferite feluri mișcarea de rotație . 3. Prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală , presărat cu nucă dată prin mașină . 4. ( La pl . ) Șuvițe de păr răsucite în formă de inelușe . - Et .
OCTOCORALIÉR , octocoralieri , s . m . ( La pl . ) Subclasă de celenterate antozoare marine coloniale cu opt tentacule ; ( și la sg . ) animal din această subclasă . [ Pr . : - li -
OCTOPÓD , - Ă , octopozi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre animale ) Care are opt picioare . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin de moluște cefalopode , care cuprinde animale cu opt tentacule în jurul capului , purtătoare de ventuze ; ( și la sg . ) animal din acest