Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRIMITERE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru TRIMITERE.

ASTERISC

ASTERÍSC , asteriscuri , s . n . Semn grafic în formă de steluță care se pune după un cuvânt pentru a indica trimiterea la o notă ori înaintea elementelor ( lexicale ) neatestate și reconstituite

 

CONFER

... CÓNFER Termen prin care se face o referire , o trimitere

 

DECLINARE

... modificărilor suferite de forma unui substantiv , adjectiv , pronume , numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural . 2. ( În sintagma ) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei , care constată incompetența sa . - V. declina ...

 

EXILA

EXILÁ , exilez , vb . I Tranz . A condamna le exil , a pedepsi cu trimiterea în exil ; a

 

EXPEDIERE

... EXPEDIÉRE , expedieri , s . f . Acțiunea de a expedia și rezultatul ei ; expediție , trimitere

 

LOB

LOB ^2 , loburi , s . n . Lovitură la jocul de tenis , care constă în trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului atât de sus , încât acesta nu o mai poate ajunge cu racheta pentru a o trimite înapoi . LOB ^1 , lobi , s . m . 1. Diviziune anatomică și funcțională a unui organ intern , de obicei despărțită de rest prin cute adânci . 2. Diviziune , prelungire , excrescență a unei frunze , a unei petale sau a unei sepale , separată de rest prin crestături adânci . 3. ( Arhit . ) Element de construcție în formă de arc de cerc , care , combinat cu alte elemente asemănătoare , formează un arc

 

PROCURATURĂ

PROCURATÚRĂ , procuraturi , s . f . Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor , trimiterea infractorilor în fața justiției , susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești , precum și reprezentarea intereselor statului în instanță ; p . ext . clădire în care își are sediul acest organ al puterii de

 

TEHNOREDACTA

TEHNOREDACTÁ , tehnoredactez , vb . I . Tranz . A pregăti din punct de vedere tehnic și grafic un manuscris înainte de trimiterea lui la tipar . - Tehno - +

 

TRIMETERE

... TRIMÉTERE s . f . v . trimitere

 

TRIMIS

... TRIMÍS^2 , trimiși , s . m . Persoană căreia i s - a încredințat o misiune oficială ; delegat , mesager . V. trimite . TRIMÍS^1 s . n . ( Rar ) Trimitere