Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UIMI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru UIMI.

UIMIT

... UIMÍT , - Ă , uimiți , - te , adj . Cuprins de o mare ( și neașteptată ) mirare , admirație ; surprins , uluit . - V. uimi

 

PAF

... a rămâne ( sau a face pe cineva să rămână ) uimit , surprins , nemișcat . A face paf ( pe cineva ) = a uimi

 

UIMIRE

... UIMÍRE , uimiri , s . f . Faptul de a uimi ; mirare , admirație , emoție profundă ( și neașteptată ) ; surprindere . - V. uimi

 

CRUCIT

CRUCÍT , - Ă , cruciți , - te , adj . Mirat , uimit , înmărmurit . - V.

 

EPATA

... EPATÁ , epatez , vb . I . Tranz . A uimi

 

FORMIDABIL

FORMIDÁBIL , - Ă , formidabili , - e , adj . Care uimește prin însușiri neobișnuite , mai ales prin dimensiuni ; extraordinar , uluitor ,

 

MINUNA

MINUNÁ , minunez , vb . I . Refl . și tranz . A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit , uimit ,

 

MINUNAT

MINUNÁT , - Ă , minunați , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care iese din comun ( prin aspect , însușiri etc . ) ; p . ext . care uimește prin frumusețe ; încântător , splendid . 2. ( În basme ) Care face minuni , care este înzestrat cu însușiri supranaturale . 3. Mirat ,

 

MINUNE

MINÚNE , minuni , s . f . 1. Fenomen ieșit din comun , surprinzător , atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale . 2. P . gener . Lucru , fapt , fenomen uimitor , neobișnuit , extraordinar ; minunăție . 3. Lucru cu însușiri excepțional de frumoase , care uimește , produce admirație ;

 

MIRAT

MIRÁT , - Ă , mirați , - te , adj . Nedumerit ; surprins ; uimit , uluit . - V. mira ^

 

   Următoarele >>>