Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ULUIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru ULUIT.

ULUI

ULUÍ , uluiesc , vb . IV . Tranz . A stârni , a provoca o mare ( și neașteptată ) mirare , admirație , emoție ; a uimi , a

 

ULUIALĂ

... ULUIÁLĂ , uluieli , s . f . Faptul de a ului ; starea omului uluit , uimit ; uluire . Zăpăceală , buimăceală . - Ului

 

ULUIRE

... ULUÍRE , uluiri , s . f . Faptul de a ului ; uimire , surprindere , uluială . Buimăceală , năuceală . - V. ului

 

ȚUȚ

ȚUȚ , țuțuri , s . n . ( Reg . ) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă . 2. ( Adverbial ; în expr . ) A rămâne țuț = a rămâne uluit , mirat peste măsură . - Et .

 

FENOMENAL

FENOMENÁL , - Ă , fenomenali , - e , adj . 1. Care aparține fenomenelor , privitor la fenomene , de natura fenomenelor . 2. ( Adesea adverbial ) Care posedă o însușire într - un grad atât de mare , încât provoacă uimire , uluiește ;

 

MINUNA

MINUNÁ , minunez , vb . I . Refl . și tranz . A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit , uimit ,

 

MIRAT

MIRÁT , - Ă , mirați , - te , adj . Nedumerit ; surprins ; uimit , uluit . - V. mira ^

 

MUȘTRULUI

... militar ; a instrui . 2. ( Fam . ) A mustra , a dojeni , a certa ; a bate . - Mustru + suf . - ului

 

NĂUC

NĂÚC , - Ă , năuci , - ce , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Amețit , buimăcit ( din cauza unei emoții puternice , a unei dureri , a unui zgomot etc . ) ; dezorientat , zăpăcit , buimac , uluit , năucit . 2. ( Înv . și pop . ) Nătâng ( 1 ) , prost ,

 

NĂUCI

... prosti , a ( se ) tâmpi ; a ( se ) ameți , a ( se ) zăpăci , a ( se ) buimăci , a ( se ) ului

 

   Următoarele >>>