Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URM

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru URM.

URMĂ

ÚRMĂ , urme , s . f . 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut , a stat etc . 2. Punct sau stadiu final ; sfârșit . 3. ( Mat . ) Punct în care o dreaptă intersectează o anumită

 

URMĂRI

URMĂRÍ , urmăresc , vb . IV . Tranz . 1. A merge , a se deplasa , a fugi după cineva , pe urmele cuiva ( pentru a supraveghea , pentru a ajunge , a prinde ) . 2. A se conduce după un anumit principiu , după o anumită concepție călăuzitoare . 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile , cu gândul . 4. Fig . A obseda , a chinui , a tortura . 5. A studia o problemă , o temă , activitatea cuiva etc . cu un anumit scop ( practic ) . 6. A avea drept scop , a tinde la . . . - Urmă + suf . -

 

URMĂRIRE

URMĂRÍRE , urmăriri , s . f . Acțiunea de a urmări și rezultatul ei . V.

 

URMĂRIT

URMĂRÍT , - Ă , urmăriți , - te , s . m . și f . Persoană care este căutată de organele judiciare , polițienești etc . ( pentru o infracțiune comisă ) . - V.

 

URMĂRITOR

URMĂRITÓR , - OÁRE , urmăritori , - oare , s . m . și f . Persoană care urmărește pe cineva ( pentru a supraveghea , a prinde , a aresta ) . - Urmări + suf . -

 

URMĂTOR

URMĂTÓR , - OÁRE , următori , - oare , adj . 1. Care urmează după cineva sau ceva ( în spațiu sau în timp ) . 2. ( Înv . ) Care urmează întocmai un sfat , o poruncă . - Urma + suf . -

 

MOJDREAN

... MOJDREÁN , mojdreni , s . m . Arbore sau arbust cu frunze compuse , cu flori albe , mirositoare , a cărui coajă se folosește la vopsit ; urm