Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CURS
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 520 pentru CURS.
Duiliu Zamfirescu - Curgea Siretul liniștit
Duiliu Zamfirescu - Curgea Siretul liniştit Curgea Siretul liniștit de Duiliu Zamfirescu Trecuse toamna gînditoare Pe rîpi, prin garduri, peste vii, Și închinase toate celea Aceleiași melancolii. Departe, pe întinse șesuri, Curgea Siretul liniștit, Sub zbor de pasări călătoare Călătorind spre răsărit. Înaltă, mișcătoare dungă, Ce-abia te vezi pe cer senin, Cîte speranțe zbor cu tine Ce primăvara nu mai vin ! O umbră goală, trecătoare, Viața noastră pe pămînt ! O pasăre ce pleacă toamna Descurajată, fără cînt, Și nu mai vine, nu mai vine, Căci tinerețea-i o poveste Pe care noi o știm c-a fost, Dar niciodată-o știm cînd este. O toamnă, scumpa mea suroră, Te-ai dus și tu, ca orice bine, Și noi rămas-am să te plîngem Cu alți nenorociți ca mine. Eu m-am deprins de mult cu toate, Și trist, în sufletu-mi m-am strîns, Dar viața e așa de crudă Încît și astăzi încă-am plîns: O amintire de durere, Un biet amor ne-mpărtăsit Ce ca și toamna, ca și toate, S-a dus și nu a mai venit. Și care azi, sub umbra tristă A tinereții apunînd, Mi- ...
Alexandru Vlahuță - Cum curge vremea...
... Alexandru Vlahuţă - Cum curge vremea... Cum curge vremea... de Alexandru Vlahuță Cum curge vremea și ne-ngroapă! Ia vezi ce mare te făcuși: Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Când te pierdeam printre păpuși; Când te dam ...
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei şi ursitorile Povestea Dochiei și ursitorile de Mihai Eminescu Crește iarba, mări, iară, Bătută de vânt de vară Unde mi-i pădurea rară. Dar în iarba cea frumoasă N-a intrat vrodată coasă Unde mi-i pădurea deasă. De desișul din pădure Nu s-atinse vro secure. Cât de naltu-i, cât de mare, Nicăieri nu vezi cărare, De și-ar pierde urmele Ciobănași cu turmele. La temei de codri deși Nu-i cărare ca să ieși, Ci-i rariște de brazi Și un ochi voios de iaz Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată, Pe cărare aruncată. Iar pe prispă, singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: Â Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă, Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci avea, Cu mii ...
Alexandru Macedonski - Ospățul lui Pentaur
... evantalii de păun. Și cum robii vin să cânte din cimbal și din chitară, Pentaur ridică vocea, și pe harpa lui de bard Epopeea strălucită curge falnică și clară, Întrecându-se-n căldură cu privirile ce-i ard. ,,Sub Ateș căzut în cursă, maiestatea-sa se luptă, Părăsit de toți oștenii ... asurzitor. De sub roți, de sub copite, de sub spada ce se frânge Printre coaste sfărâmate unde fierul s-a vârât, Izvorăște, sare, curge, un întreg potop de sânge Și-un morman cumplit de leșuri umple câmpul mohorât. Șetasar, Șirab, Patasa, peste câmpii păduratici, Căutându-și mântuirea, fug de ...
Constantin Stamati - Țăranii și pâraiele
Constantin Stamati - Ţăranii şi pâraiele Țăranii și pâraiele de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Nemaiputând să rabde țăranii Pagube și jafuri multe, Ce le făcea în toți anii Pâraiele ce curg din munte, S-au dus să se tânguiască, cerând milă și dreptate La râul acel mai mare, În care curgea pâraiele toate; Deci plânsoarea lor era foarte însemnătoare, Căci pâraiele rupsese țarini și grădini sădite, Iar aiurea înecase mori, case, oameni și vite, În timpul când totdeauna râul cel mare curgea Lin, încât nu ajungea, Cu mărețele lui valuri, Orașele răsfățate ce era pe a lui maluri. Apoi socotea țăranii că el va face dreptate Și va propi pe pâraie de la jac și strâmbătate. Dar zadarnică speranță, căci ei lângă râu viind, Și luând sama mai bine, Au văzut pe dânsul plutind Toată a lor avuție ce pâraiele răpise, Pe care râul le primise Și le înghiță în sine... Deci bieții țărani atunci unul la altul cătând, Și capetele clătind, Între ei așa vorbi: „De ce să mai pierdem timpul spre a ne tângui, Căci nimic vom isprăvi, Și nici vom afla dreptate, Dacă cei mici cu cei ...
Ivan Andreievici Krâlov - Țăranii și pâraiele
Ivan Andreievici Krâlov - Ţăranii şi pâraiele Țăranii și pâraiele de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Nemaiputând să rabde țăranii Pagube și jafuri multe, Ce le făcea în toți anii Pâraiele ce curg din munte, S-au dus să se tânguiască, cerând milă și dreptate La râul acel mai mare, În care curgea pâraiele toate; Deci plânsoarea lor era foarte însemnătoare, Căci pâraiele rupsese țarini și grădini sădite, Iar aiurea înecase mori, case, oameni și vite, În timpul când totdeauna râul cel mare curgea Lin, încât nu ajungea, Cu mărețele lui valuri, Orașele răsfățate ce era pe a lui maluri. Apoi socotea țăranii că el va face dreptate Și va propi pe pâraie de la jac și strâmbătate. Dar zadarnică speranță, căci ei lângă râu viind, Și luând sama mai bine, Au văzut pe dânsul plutind Toată a lor avuție ce pâraiele răpise, Pe care râul le primise Și le înghiță în sine... Deci bieții țărani atunci unul la altul cătând, Și capetele clătind, Între ei așa vorbi: „De ce să mai pierdem timpul spre a ne tângui, Căci nimic vom isprăvi, Și nici vom afla dreptate, Dacă cei mici cu ...
Mihai Eminescu - Am pus sofa la fereastă...
... strălucitoare  Mândra capu-n mâni și-ascunde. Și-apoi și-l ascunde-n perini, Într-un colț al sofei roșii; Aurul moale se desface, Curge pe grumazul alb. Și de ce-și ascunde fața Dulce, jună, fericită,  Oh, ar vrea să râdă de bucurie Fără ca s-o văd ...
... de omor ; Dar atunci a voastră mînă Pe ei fie mai blajină, Dîndu-le și ajutor. Vitejia și răbdarea aici încă moștenesc, Încă curge pîntre vine acel sînge strămoșesc, Ce la vreme se arată, De nu piere niciodată, Ca un dar dumnezeiesc. Pe cîmpia rumânească o tăcere pînă cînd ... dulce mie ! Steagul fîlfîie în vînt, Armele lucesc veriunde, slava iese din mormînt, Tinerimea îndrăzneață, Mîndră, falnică, măreață, Ușor calcă pre pămînt. Lacrămă de bucurie, curge, curge ne-ncetat ! Veacuri sînt de cînd ascunsă p-al meu sînt tu n-ai picat ! Arma iată că lucește, Slava iată că zîmbește, Corbul iată ...
Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră
... l-au învățat și pe care îl găsesc mai sonor și mai apt de a se exprima, cum o fac și eu ?... Viața curge ca un fluviu imens și noi suntem viața. Imensul fluviu are însă două maluri și mulți dintre cei ce ne-a aruncat întîmplarea ... nu întinde o punte, nimenea nu se întreabă că cernutul mărunt de pulbere și de nisip, că rostogolitul pietriș care face albia rîului peste care curge nepăsătoare sonora melodie a apei care merge aiurea și se depărtează necontenit de noi l-a adus de cine știe unde ... simt decît înfățișarea firului de nisip și a cimentului întîmplător care m-a făcut un tot. Iubesc dar albia peste care curge vremea, iubesc patul unde m-am aciuiat, iubesc firul de nisip care m-a legat pe vecie cu celelalte tovarășe... Aceste sunt gîndurile ...
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... D-un oraș ce a domnit; O gârliță-ncoaci desparte Un crâng foarte-nveselit. Acolo am eu cășcioară Pe un vârf de delișor; Curge-n vale-i o apșoară Murmurând încetișor. În potrivă zmăltuite Dealuri altele se văd, Ș-în vălcelile-nflorite Miei pasc, alerg, se joc, șăd. Lăsând ...
Ștefan Octavian Iosif - Vedenia
Ştefan Octavian Iosif - Vedenia Vedenia de Heinrich Heine , traducere de Ștefan Octavian Iosif Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din volumul Romanțe și cîntece , 1901. M-a desfătat un vis frumos Și negrăit de fioros : Mi-e încă mintea tulburată Și-mi bate inima speriată... Mă pomenesc într-o grădină Fantastică, de farmec plină, Cu multe flori în multe fețe, Neasemănate-n frumusețe... Îmi ciripesc atîtea neamuri De paseri mici, săltînd pe ramuri; Măreț se-ngînă zorile, Stropind cu aur florile. Mă-mbată mîndre buruiene, Adie vînturile-alene... Umblam și nu știam anume De-s pe pămînt ori pe-altă lume. La mijloc sta o minunată Fîntînă-n marmură curată ; Alăturea, o fată dalbă Clătea mereu o pînză albă... Obraji duioși ; în ochi — un rai ; Un chip de sfînt cu păr bălai ; Și nu știu cum, dar mi-a păru' Străin, și-atît de cunoscut ! Frumoasa mea da zor, da zor Și tot cînta fermecător : — Curgi, apă, curgi frumos și lin, Și spală pînza mea de in ! Spre dînsa pașii-mi abătui Și-ntreb : — O, n-ai putea să-mi spui, Minune de copilă dalbă, Pe seama cui speli pînza albă ?... ...