Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MELANCOLIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 142 pentru MELANCOLIE.

Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)

... Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi) Melancolie de Constantin Negruzzi Publicată în Almanah literar pe anul 1839 , București, 1839 O puternică plecare ce nu rabdă-mpotrivire Mă îndeamnă să cânt astăzi acea ... niște nemernice flori, Să le-mprăștie necazul ș-ai supărărilor nori; Căci plăcerile sunt multe care vin din bucurie, Însă nu puține are și dulcea melancolie; Ș-un om simțitor alege, decât agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri. Îl privești cătând să afle în al artelor locașe Nu icoane renumite ... a ei durere numai, ascult numai al ei plâns, Dar tăcu — nu mai răsună tânguioasa-i melodie, Eu stau încă, ascult încă cuprins de melancolie. Steaua zilei ostenește tânjitoarele-mi vederi; Ochiul meu muiat în lacrimi află mai multe plăceri Când pe nori d-azur și aur căutând se obosește ...

 

Dimitrie Anghel - Melancolie (Anghel)

... Dimitrie Anghel - Melancolie (Anghel) Melancolie de Dimitrie Anghel Publicată în Pagini literare , 14 nov. 1899 (sub titlul "În grădină") Miresme dulci plutesc în aer sub bolți umbrite de liane, Și ... în care-au plîns dureri profane, Se face liniște și pace pe-ncetul ca-ntr-o săhăstrie În care-ar fi murit viața învinsă de melancolie

 

Mihai Eminescu - Melancolie (Eminescu)

... Mihai Eminescu - Melancolie (Eminescu) Melancolie de Mihai Eminescu Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopții moartă. - O, dormi, o ...

 

Iacob Negruzzi - Melancolie (Iacob Negruzzi)

... Iacob Negruzzi - Melancolie (Iacob Negruzzi) Melancolie de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Când se deșteaptă în dimineață Natura vesel spre noua viață, Auroră mândră ce-mi aduci mie? —         Melancolie ... blând ciripește Iar printre frunze vântul adie? —         Melancolie. Și când în noaptea întunecată Ascult cu fruntea în jos plecată Cum bate jalnic ora târzie?         Melancolie. Răpit de-a lumii valuri mișcate Din a mea tristă singurătate Ce simt cu dânsa în veselie? —         Melancolie. Oricând, oriunde, fără încetare În al meu suflet ce izolare! Etern cu tine, dulce soție,         Melancolie

 

Traian Demetrescu - Melancolie (Traian Demetrescu)

... Traian Demetrescu - Melancolie (Traian Demetrescu) Melancolie de Traian Demetrescu Cînd, primăvara, vine-n cîrduri Poporul blînd de rîndunele, Eu parcă-aștept să se re-ntoarcă               Și visurile mele Cînd viața pare ...

 

Mihai Eminescu - Melancolie

... Mihai Eminescu - Melancolie Melancolie (dezambiguizare) Aceasta este o pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v ... a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Melancolie , de Dimitrie Anghel Melancolie , de Traian Demetrescu Melancolie , de Mihai Eminescu Melancolie , de Constantin Negruzzi Melancolie , de Iacob Negruzzi Melancolie , de Vasile Pogor Melancolie

 

Ștefan Octavian Iosif - Melancoliei

... Ştefan Octavian Iosif - Melancoliei Melancoliei de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită Melancolie, credincioasă soră ! Era într-o duminecă-nflorită, Și satul tot, devale, strîns la horă.. M-am dus și eu. La vesela serbare Priveam așa pierdut ... În sufletu-mi simții cum se strecoară Fiorul tău de dulce întristare. Înstrăinat de-atîta veselie, Am căutat singurătatea-n cetini... Atunci te-am cunoscut, melancolie

 

Alexandru Vlahuță - Melancolie (Vlahuță)

... Alexandru Vlahuţă - Melancolie (Vlahuţă) Melancolie de Alexandru Vlahuță Publicată în Epoca ilustrată , an I, 1 ianuarie 1886 Întristătoare povești, nespus de iubite-ntr-o vreme, Nu mai cercați a ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi

... chemare a apelor și nu s-a cutremurat? Și mergînd, dus pe gînduri, mi se păru că auz un glas argintiu... cîtă melancolie în acest cîntec ! Oltul prea e mare ca să fie așa de blînd-melancolic. Ascultai bine. Pe un platou înalt, o biserică. O mulțime de ... să vii la capul meu"... La capul lui, un măceș stufos cu ramurile încărcate cu răsuri ușurele. Plecai... Cine ar fi putut să turbure atîta melancolie

 

Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare

Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare Zi de sărbătoare de Dimitrie Anghel Publicată în România ilustrată , IX, 3—4 dec. 1912 — ian. 1913. Apărută și în Minerva , IV, 1225, 16 mai 1912, p. 2. sub titlul "Kermessa". Eu credeam că numai pe mine mă întristează nourii și că numai eu sunt trist cînd nu se arată soarele, și nu bănuiam că cele ce mă încunjurau, lucruri ori dihănii, sunt aplecate șl ele spre un pesimism ciudat, cînd cerul se întunecă și e vreme de ploaie. Găini și rațe, îngîmfați cocoși și claponi cu arcuite pene, pestrițe picherițe, precum și emfatici și irascibili curcani trăiau într-o deplină frăție în curtea mea, în afară de puținii imaculați porci și alte multe lighioane. Pe streșeni, lumea celor mai sus cu o treaptă, porumbeii de-a pururi amorezați și în neastîmpăr, schimbînd după plac orizontul cu o bătaie de aripă, nu m-au făcut să cred niciodată că au melancoliile lor, și singurul, poate, care-mi da de bănuit în această republică, al cărei președinte eram de drept, era numai păunul văduv, care, neavînd cui să-și arate strălucirile și podoabele, tînjea și protesta în graiul lui strident de cîte ...

 

Mihail Săulescu - Întuneric

Mihail Săulescu - Întuneric Întuneric de Mihail Săulescu Informații despre această ediție     Cât de 'ntuneric este în serile de toamnă     Și străzile sunt triste, tăcute și pustii,     Iar fiecare clipă în suflet își înseamnă     Cărarea unei grele și vagi melancolii...     Un vis țesut în vară se stinge 'n toamna tristă     Și inima-i bolnavă și sufletul e gol...     Departe, zdrențuită, se flutură-o batistă,     Cum trece singuratec, neliniștit, un stol...     Și ție ți se pare că pleacă dela tine     Aceste călătoare spre alte zări mereu,     Spre alte țări, cu soare, spre vară, spre mai bine, -     Și toamna asta tristă te-apasă tot mai greu...     Și ție ți se pare că duc cu ele vară,     Că duc cu ele visul, că duc cu ele tot,     Aceste călătoare tăcute ce se luară     Cu dorul lor de ducă, și-a se opri nu pot...     Și ție ți se pare că n'o să mai revie     Nici stolul care trece, nici vara ce-a trecut,     Nici visul care nu e — și 'n camera pustie     Rămâi cu gându-aiurea, rămâi mereu tăcut...     De te deșteaptă-o clipă un pas pela fereastră,     Ridici cu teamă capul, te uiți și nici nu ...

 

   Următoarele >>>