Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OCARA
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 128 pentru OCARA.
Ion Luca Caragiale - O reparațiune
... seamă, și-i cere cavalerește pardon, bătându-l amical cu palma cealaltă pe umăr. Frumos destul ! Prin gazeta dumitale, care inundă trei țări, se aruncă ocară infamantă asupra mii de oameni cinstiți; se denunță, cu sarcasme pline de acel miros specific speluncilor bucureștenești, unde se strâng, în academii libere, toți intelectualii ...
Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă
... de doru-i toate ard. O, moarte!  nu aceea ce-omori spre-a naște iară. Ce umbră ești vieții, o umbră de ocară  Ci moartea cea eternă în care toate-s una, În care tot s-afundă, și soarele și luna, Tu, care ești enigma obscurei conștiinți ... n-a știut vodată, că ce voiește-i alta  Că tu ești inamicu-i și că eu sunt unealta. Unealtă chinuită! unealtă de ocară
Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă
... de doru-i toate ard. O, moarte!  nu aceea ce-omori spre-a naște iară. Ce umbră ești vieții, o umbră de ocară  Ci moartea cea eternă în care toate-s una, În care tot s-afundă, și soarele și luna, Tu, care ești enigma obscurei conștiinți ... n-a știut vodată, că ce voiește-i alta  Că tu ești inamicu-i și că eu sunt unealta. Unealtă chinuită! unealtă de ocară
Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului
Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului de Antim Ivireanul Luat-au Iisus pre Petru și pre Iacov și pre Ioann, fratele lui și i-au suit pre dânșii într-un munte înalt deosebi și s-au schimbat fața înaintea lor. Cuvintele acĂ©stea sunt ale sfintei Evanghelii, dintru carele avem să înțelegem de preaslăvita schimbarea fĂ©ții a domnului nostru Iisus Hristos, ce s-au făcut în muntele Thavorului. Că vrând ca să arate mărirea sa ucenicilor săi și noao, mai nainte cu puținel, zice Evanghelia cum că umblând Iisus în părțile Chesariei lui Filip, întreba pre ucenicii săi zicând: Cine îmi zic mie oamenii a fi? Iar Petru apostolul din descoperirea părintelui ceresc dintre toate cĂ©lelalte vorbe ale ucenicilor i-au zis cum că iaste fiiul lui Dumnezeu celui viu și cu acest mijloc descoperind tuturor mărirea sa cea mare, ocara patimii sale ucenicilor săi celor întăriți întru această credință o au arătat zicând că i să cade lui a mĂ©rge în Ierusalim și multe a păți de < la > bătrâni și de la arhierei și de < ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I
... ticnă la rodurile ei. Nu te-ncercă zadarnic la oameni să arăți Acele care lumea le sufere, le vede, Și care-n loc de slavă, ocară
... i dacă are Fira fată mare: Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel, Și-apoi pentru el Ea rabdă ocară Și-n casă și-afară De s-a dus prin țară Poveste și veste, Și-apoi nu-i poveste, Firei plăcea tare Feciorul ...
Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)
... Se-ncolăcea în toarte Și-n veci mă blestema. VII Atunci eu lângă mine văzui două ființe Nevinovate, -ntocmai așa precum eram; Lor le era ocară a mele suferințe, Și la acea năpaste mai rău mă chinuiam. În veci a lor necinste mie mi-era durere Și ... vedeai pe vinovatul; În veci dup-ale sale și umbra-i bănuia. Ardea să-l crează lumea de cinste, curăție, Și lumea-l vedea-ntocmai ocară, viclenie; Și când afla că-l știe, atuncea se-ndrăcea. XIII Parcă era femeie... trăsuri amestecate Se gâlcevea pe fața-i de nevoiaș bărbat: Lungă ... a strânge; Scălâmbu era-n fața-i, în trupu-i, în mișcări. Galbenă și uscată fața-i cea lunguiată, Până la urechi buza-i d-ocară-nveninată, Un rumen de strigoaică în veci se-mprumuta. Picioare de insectă ce foametea vestește, În veci nesățioasă cu cinstea se hrănește De la străin ...
Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu
... tăi, gata suntem și noi spre mulțumire a-ți zice unele ca aceste: Bucură-te, cela ce ți-ai înălțat numele spre obșteasca ocară! Bucură-te, cela ce primești hula drept cinste! Bucură-te, cela ce-ți speli caracterul cu sângele celor săraci! Bucură-te, cela ce amara cuvântare ...
... ca o răzbunare milenară Am publicat Divina Comedie. Un op, pe care anii-l îngropară Sub comentarii sterpe și pedante, Ce-mi fac contemporanii de ocară... — Cum, tu, ești tu nefericitul Dante, Cel care-a Morții jalnice mistere Le-a evocat în rapsodii vibrante? Nu pot ... pedestre... El mi-a răspuns cu voce funerară: — De ce te porți acum ca fariseii, Au vrei să-mi faci fantoma de ocară? Privește cel puțin prin borta cheii, Să știu că nu m-am ostenit degeaba. Eu, lui: — Pardon! Așa fac doar lacheii. Începe tu! Ori ...
Ștefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă)
Ştefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) Serbare sgomotoasă de Ștefan Petică Serbare sgomotoasă Ca-n bâlci. Decor banal; O boltă luminoasă Scăldată-n aur pal. Pe culmea azurie Chiar soarele de-aramă Se pare-o jucărie De proastă melodramă. Mulțimea îmbătată De pulbere și soare Întoarce-nfierbântată Un danț nebun pe care Îl farmecă orgia Din surle, din țimbale, Din nai și măestria Din cornuri triumfale; O muzică ciudată Ce-nalță orgolioasă Spre bolta-nflăcărată Prostia glorioasă. Mulțimea se aprinde Și râde, strigă, -njură. Paiața se desprinde Din gloată. O figură Ciudată: meseria I-a pus pe buze-un rânjet Pe care sărăcia Mereu îl schimbă-n scâncet. În ochi îi arde para Durerei care crește. Ar plânge; dar ocara Mulțimei ‘l-ngrozește Ce, crudă, îmbuibată Vrea glume, joc, plăcere. Paiața întristată Privește cu durere. O lacrimă îi pică Încet și el tresare Și mândru își ridică Privirea sfidătoare Spre cer iar a sa minte Orgoliul străbate; El trece înainte Cu brațe încleștate. Zâmbind din înălțime, Decât robit durerei, Să ceară la mulțime Pomana-
Alecu Donici - Carele cu oale Carele cu oale de Alecu Donici O tabără de care mergea la târg cu oale A unui neguțător. El însuși cu-ngrijire le conducea în cale, Sperând de Moși s-adune folos însemnător; Dar trebuia să treacă o renumită vale, La care cărăușii-ndată ce-au sosit, Așa s-au sfătuit: Ca să pogoare valea, pe rând, încet, cu minte; Iar carul după urmă să facă înainte, Căci boii ce-l purtau, Deprinși fiind și maturi, mai vrednici s-arătau; Și în adevăr, carul mergea încet, ca gândul Cel încercat de grije și frământat de ani. Dar o pereche de juncani A căror venea rândul, Pe boii bine învățați Îi criticau de moarte: — Uitați-vă, boi lăudați! Vedeți — ziceau — neghiobii, un car nu știu să poarte, Ia uite la Boțolan! Se târâie ca broasca... Ia vezi alde Prian În jug cum tot se lasă; Ar vrea din el să iasă. O, Doamne! Și ce boi! Cu ce renume mare! Mai bine ar căra gunoi, Sau ar ședea la bragă, pe somn și pe mâncare... Ia să ne vadă și pe noi!.. Cu-așa ocări, juncanii pornesc cu ...