BEATITUDE
- Definiția din dicționar
Traducere: română
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.
Be*at"i*tude (&unr_;), n. [L. beatitudo: cf. F. béatitude. See Beatify.] 1. Felicity of the highest kind; consummate bliss.
[1913 Webster]
2. Any one of the nine declarations (called the Beatitudes), made in the Sermon on the Mount (Matt. v. 3-12), with regard to the blessedness of those who are distinguished by certain specified virtues.
[1913 Webster]
3. (R. C. Ch.) Beatification. Milman.
[1913 Webster]
Syn. -- Blessedness; felicity; happiness.
[1913 Webster]
